Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru, și ei vor împărăți pe pământ!” (Apocalipsa 5:9-10)
Ascultă varianta audio aici.
Dumnezeu a avut încredere în noi făcându-ne ispravnici ai bogățiilor Sale și ai harului Său bogat; iar acum El ne îndreaptă atenția către cei săraci, către cei în suferință și cei oprimați, către sufletele prinse în lanțurile superstiției și ale păcatului și ne asigură că, dacă le facem bine acestora, El va accepta fapta făcută ca și când ar fi fost făcută pentru El Însuși. „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai mei”, spune El, „Mie Mi le-ați făcut.”
Cei săraci nu sunt excluși de la privilegiul de a dărui. Ei, la fel ca cei bogați, pot avea o parte în această lucrare. Lecția pe care a dat-o Domnul Hristos cu privire la cei doi bănuți ai văduvei ne arată că cele mai mici daruri ale săracilor, dacă sunt date cu o inimă plină de iubire, sunt primite la fel ca cele mai mari daruri ale celor bogați.
Toți acești ispravnici ai mijloacelor încredințate lor vor intra în bucuria Stăpânului lor. Ce este această bucurie? „Tot așa, vă spun că este mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.” Cei ce câștigă suflete cu credincioșie vor fi lăudați, vor avea parte de o binecuvântare deosebită. Ei se vor alătura celor care se bucură în ceruri, strigând de bucurie pentru recolta de sus. Cât de mare va fi bucuria când cei răscumpărați ai Domnului se vor întâlni – adunați în locașurile pregătite pentru ei! Oh, ce bucurie pentru cei care au fost lucrători nepărtinitori, neegoiști, colaborând cu Dumnezeu la înaintarea lucrării Sale pe pământ! Ce satisfacție va avea fiecare secerător când glasul clar și armonios al Domnului Isus va fi auzit spunând: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția pregătită pentru voi de la întemeierea lumii.”
Cu inimi pline de bucurie și mulțumire, cei care au fost conlucrători cu Dumnezeu văd rodul muncii sufletului lor pentru păcătoșii sortiți pieirii și sunt mulțumiți… Ei nu-și mai aduc aminte că au trebuit să practice lepădarea de sine pentru a susține lucrarea. În timp ce privesc la sufletele pe care au căutat să le salveze pentru Isus și le văd mântuite, salvate pentru veșnicie – monumente ale îndurării lui Dumnezeu și ale iubirii Mântuitorului –, prin bolțile cerești răsună strigăte de laudă și recunoștință. – Review and Herald, 10 octombrie 1907
