În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte. (1 Corinteni 15:31)
Urmărește ediția video aici.
Cei care poartă numele lui Hristos trebuie să-L reprezinte pe Domnul Hristos ca model și exemplu al lor. Ei trebuie să dezvăluie în fața oamenilor adevărul în curăția lui și să le prezinte acestora privilegiile și responsabilitățile vieții creștine; și acest lucru poate fi făcut de cei care se consideră urmași ai lui Hristos numai dacă ei își conformează caracterele la principiile sacre ale adevărului.
Niciun copil al lui Dumnezeu nu trebuie să trădeze adevărurile sacre. Nu trebuie ștearsă linia de demarcație dintre creștini și lume. Adevărul nu trebuie coborât la nivelul obișnuit, comun, căci acest lucru Îl va dezonora pe Dumnezeu, care a făcut un sacrificiu infinit prin dăruirea Fiului Său pentru păcatele lumii.
Mulți dintre cei care pretind a fi copii ai lui Dumnezeu nu par a înțelege că inima trebuie să fie reînnoită, căci practicile lor par să ignore cuvintele și lucrările lui Hristos. Prin faptele lor, ei spun deslușit: „Este dreptul meu să mă port așa cum sunt. Aș fi nenorocit dacă nu m-aș purta întocmai.” Acesta este felul de religie care există în lume, dar nu poartă aprobarea divină. (…)
Așa-zisa știință, rațiunea omenească și poezia nu pot fi considerate ca având aceeași autoritate cu revelația; însă este planul bine studiat al lui Satana acela de a înălța maximele, tradițiile și invențiile omenești la o autoritate egală cu Cuvântul lui Dumnezeu; și, îndeplinind acest lucru, cuvintele omenești sunt considerate supreme.
Nu putem fi în siguranță dacă nu avem zilnic o nouă experiență, privind la Domnul Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. În fiecare zi trebuie să privim la El și să fim schimbați după chipul Său. Trebuie să manifestăm însușirile Sale divine și să mergem pe urmele pașilor lui Isus, oricât ne-ar costa acest lucru. Trebuie să ne așezăm sub călăuzirea divină, să consultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne întrebăm în fiecare zi: Este aceasta calea Domnului? Nicio deficiență de caracter nu va fi îngăduită ca să strice cu imperfecțiunea sa cerul. (…)
Mărturisirea adevărului nu are valoare dacă sufletul nu se prinde cu putere de principiile adevărului, nu și le însușește și nu absoarbe hrana bogată a adevărului, devenind astfel părtaș de natură divină. – Review and Herald, 20 noiembrie 1894
