Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. (Ioan 3:14-15)
Pentru versiunea video, click aici.
Domnul Hristos Și-a început cu umilință lucrarea de ridicare a neamului omenesc decăzut. Ocolind marile cetăți și renumitele centre de învățătură, El Și-a stabilit căminul în umilul și obscurul sat Nazaret. În acest loc, din care se spunea că nu ar putea ieși ceva bun, Mântuitorul lumii a petrecut cea mai mare parte a vieții Sale lucrând în meseria Sa ca tâmplar. Casa Lui se afla printre ale celor săraci; familia Lui nu se distingea prin învățătură, bogății sau poziție. Cât a fost pe pământ a mers pe cărarea pe care trebuiau să meargă cei săraci, cei neglijați și cei întristați, luând asupra Sa toate necazurile pe care aceștia trebuiau să le suporte.
Iudeii se mândreau cu faptul că Mesia avea să vină ca rege, învingându-și dușmanii și călcându-i în picioare cu mânia Sa pe păgâni. Însă misiunea Domnului Hristos nu era aceea de a-i înălța pe oameni, alimentându-le mândria. El, umilul Nazarinean, ar fi putut arunca dispreț asupra mândriei lumii, căci El fusese comandantul oștilor cerești; însă El a venit în umilință, arătând că nu bogăția, poziția sau puterea sunt cele pe care le prețuiește Dumnezeul cerurilor, ci El onorează inima umilă, smerită, devenită nobilă prin puterea harului lui Hristos.
Domnul Hristos Și-a încheiat viața de trudă și lepădare de sine în folosul nostru prin sacrificiul suprem… Domnul Hristos este Mântuitorul nostru viu. Astăzi, El stă la dreapta lui Dumnezeu ca avocat al nostru, mijlocind în favoarea noastră, și ne cheamă să privim la El ca să fim mântuiți. Însă a fost dintotdeauna scopul hotărât al ispititorului să ne facă să-L pierdem pe Domnul Isus din vedere ca să putem fi determinați să ne sprijinim pe brațul omenesc pentru ajutor și tărie; și el și-a îndeplinit scopul atât de bine, încât noi ne întoarcem privirea de la Isus, în care este toată nădejdea noastră de viață veșnică, și privim la semenii noștri, la oameni, pentru ajutor și călăuzire. (…)
Așa cum șarpele a fost înălțat în pustie de către Moise pentru ca toți cei ce fuseseră mușcați de șerpii înfocați să privească la el și să trăiască, la fel și Fiul lui Dumnezeu trebuie să fie înălțat înaintea lumii de către slujitorii Săi. Domnul Hristos, și El răstignit, este solia pe care Dumnezeu dorește ca slujitorii Săi s-o facă să răsune în lungul și-n latul lumii. – Review and Herald, 29 septembrie 1896
