Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8:36-37)
Pentru versiunea video, click aici.
Datoria urmașilor lui Hristos este de a recunoaște dependența lor de Dumnezeu în toate lucrurile și de a aduce la îndeplinire principiile credinței lor în toate lucrurile din viață, inclusiv în tranzacțiile de afaceri. Altfel, ei nu ar putea reprezenta corect religia lui Hristos. De asemenea, ei trebuie să fie cinstiți cu Dumnezeu și cu semenii lor. Poate fi cineva necinstit față de Dumnezeu? Să citim răspunsul profetului: „Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi?
Zecimile și darurile aparțin lui Dumnezeu. Mijloacele pe care le deținem trebuie privite ca o încredințare sacră, care să fie folosită spre slava Dătătorului. Lepădarea de sine constituie condiția pentru mântuire. Dragostea care nu caută folosul său este rodul acelei iubiri dezinteresate care a caracterizat viața Răscumpărătorului nostru. Aceia care, din dragoste pentru Hristos, se leapădă de sine vor găsi fericirea pe care cel egoist o caută în zadar, dar aceia care fac din propriile plăceri și interese egoiste obiectivul suprem al vieții vor pierde fericirea de care cred că se bucură.
Apostolul Pavel are ceva de spus cu privire la subiectul sistemului dăruirii: „Cât privește strângerea de ajutoare pentru sfinți, să faceți și voi cum am rânduit bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câștigul lui.”
Regula lui Dumnezeu privind binefacerea, așa cum este exprimată în Cuvântul Său, nu exclude pe nimeni și nici nu constrânge pe nimeni. Ea îl atinge ușor pe cel sărac și abia dacă este simțită de cel bogat. (…)
Domnul Hristos a spus: „Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.” Dacă ne facem o comoară în cer, inimile noastre vor fi în cer; dacă, în schimb, comoara noastră este pe pământ, inimile noastre se vor concentra asupra lucrurilor de pe pământ, îngrijorându-se de pierderi și fiind neliniștite în privința câștigurilor și a bogățiilor.
Așa cum în balanța sanctuarului darul este estimat în funcție de spiritul iubirii și sacrificiului care l-a impulsionat, la fel și făgăduințele vor fi împlinite și față de omul sărac, dar darnic, care are puțin de oferit, însă oferă acel puțin cu bucurie, și față de cel bogat, care dă cu mărinimie din belșugul lui.
Împărăția lui Hristos trebuie să fie mai presus de orice alt interes… Dacă [Dumnezeu] hrănește vrabia și înveșmântează crinul de pe câmp, oare Îi va păsa Lui mai puțin de copiii Săi? – Bible Echo (Australia), 9 decembrie 1895
