Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi. (Matei 12:28)
Pentru versiunea video, click aici.
În lucrările puternice ale Domnului Hristos existau suficiente dovezi pentru a convinge pe oricine. Însă conducătorii iudeilor nu doreau adevărul. Nu trebuia decât să recunoască realitatea lucrărilor lui Hristos, însă ei le condamnau. Erau forțați să recunoască puterea supranaturală care însoțea lucrarea Sa, însă această putere, spuneau ei, provenea de la Satana. Credeau ei oare cu adevărat acest lucru? Nu, însă ei erau atât de hotărâți ca adevărul să nu îi conducă spre convertire, încât puneau lucrarea Duhului lui Dumnezeu pe seama Diavolului…
Ce Mântuitor îndurător! Ce iubire, ce iubire fără seamăn este iubirea Ta! Acuzat de mai-marii lui Israel că minunile Sale sunt făcute prin puterea prințului demonilor, El nu voia să vadă sau să audă aceste lucruri. Lucrarea pe care a venit din cer să o facă nu trebuia să rămână nefăcută. Adevărul trebuia prezentat înaintea oamenilor. Lumina lumii trebuia să străbată cu razele ei prin întunericul păcatului și al superstițiilor. Adevărul nu și-a găsit loc în inimile acelora care ar fi trebuit să îl primească primii, pentru că ei se împrejmuiseră de prejudecăți și necredință plină de ticăloșie. Domnul Hristos a pregătit inimi care să primească solia Sa printre acei care nu se bucurau de privilegii atât de înalte. El a făcut burdufuri noi pentru vin nou.
Fiecare adevăr este investit de Dumnezeul cerurilor cu o influență proporțională cu caracterul și importanța sa. Planul de mântuire, care reprezintă totul pentru o lume pierdută și ruinată, trebuia să fie proclamat, iar Duhul lui Dumnezeu în Hristos Isus a fost adus în contact vital cu inima lumii.
Adevărul a fost proclamat de Domnul Hristos. Inimile acelora care pretindeau a fi copii ai lui Dumnezeu se baricadaseră împotriva acestuia, însă aceia care nu aveau privilegii prea înalte, aceia care nu fuseseră îmbrăcați cu haina îndreptățirii de sine au fost atrași la Hristos.
Astăzi, Satana se străduiește să țină ascuns de lume marele sacrificiu al ispășirii, care descoperă iubirea lui Dumnezeu și cerințele obligatorii ale Legii Sale. El luptă împotriva lucrării lui Hristos. Însă, în timp ce el își face lucrarea, ființele cerești lucrează împreună cu instrumentele umane ale lui Dumnezeu în cadrul lucrării de refacere. – Review and Herald, 30 aprilie 1901
