Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că vorbea cu putere. (Luca 4:32)
Urmărește versiunea video aici.
Misiunea Domnului Isus a fost demonstrată prin minunile Lui convingătoare. Învățătura Lui îi uimea pe oameni. Nu avea nimic de-a face cu jargonul plin de contradicții al cărturarilor, încărcat de misticism, împovărat cu forme absurde și pretenții fără sens, ci era un sistem al adevărului care împlinea nevoile inimii. Învățătura Lui era simplă, clară și cuprinzătoare. Adevărurile practice pe care le rostea aveau putere de convingere și atrăgeau atenția oamenilor. Mulțimile zăboveau mereu în preajma Sa, minunându-se de înțelepciunea Lui. Purtarea Lui corespundea cu marile adevăruri pe care le proclama. Nu existau explicații, ezitări, nici o umbră de îndoială sau nesiguranță că ar putea fi altfel decât a spus El. El vorbea despre lucrurile pământești și cele cerești, despre cele omenești și cele divine cu autoritate convingătoare, și oamenii erau „uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța ca unul care avea putere”.
El Se declarase a fi Mesia, însă oamenii nu L-au primit chiar dacă au văzut lucrările Sale minunate și au fost uimiți de înțelepciunea Lui. El nu le-a împlinit așteptările ca Mesia. Ei se așteptaseră la fast și strălucire de la venirea Eliberatorului lor, și visul lor era ca, sub puterea „Leului din seminția lui Iuda”, națiunea iudaică să fie înălțată mai presus de toate națiunile lumii. Având aceste idei, ei nu erau pregătiți să-L primească pe umilul Învățător galileean, deși El venise exact așa cum preziseseră profeții. El nu a fost recunoscut ca „Adevărul” și „Lumina lumii”, deși vorbea așa cum nu mai vorbise nimeni niciodată, căci înfățișarea Lui era umilă și modestă. El a venit fără a fi însoțit de manifestarea gloriei pământești. Exista totuși măreție în însăși prezența Sa, care dovedea caracterul Lui divin. Felul Lui de a se purta, deși blând și atrăgător, inspira respect și admirație. El poruncea, iar boala îl părăsea pe cel suferind. Morții auzeau vocea Lui și erau readuși la viață, cei întristați se bucurau, iar cei trudiți și împovărați găseau odihnă în iubirea Lui plină de milă.
Șchiopul, orbul, paraliticul, leprosul și cei afectați de tot felul de boli veneau la El și El îi vindeca pe toți. Cerul Își punea amprenta asupra acțiunilor Sale prin manifestări pline de putere. – Review and Herald, 6 iulie 1911
