Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! (Matei 5:6)
Urmărește versiunea video aici.
Adevărata pâine a vieții poate fi găsită numai în Hristos. Aceia care nu recunosc că darul generos al harului îmbelșugat, ospățul ceresc, a fost pregătit cu un preț infinit, pentru a-i sătura pe cei flămânzi și însetați după neprihănire, nu vor fi revigorați.
„Isus le-a spus: «Eu sunt Pâinea vieții; cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată.»”
Cei care flămânzesc și însetează după neprihănire sunt pătrunși de o dorință profundă de a deveni asemenea Domnului Hristos în caracter, de a fi transformați după chipul Său pentru a păzi calea Domnului și a face dreptate și judecată. Noi trebuie să cultivăm continuu dorința sinceră după neprihănirea lui Hristos. Niciun fel de nevoi vremelnice nu ar trebui să ne atragă sau să ne distragă mintea în asemenea măsură încât să nu mai experimentăm foamea sufletului de a poseda însușirile lui Hristos. Când trecem prin necazuri și suferințe, sufletul tânjește după iubirea și puterea lui Dumnezeu. Există în asemenea momente o dorință intensă după asigurare, nădejde, credință, încredere. Trebuie să căutăm iertarea, pacea, neprihănirea Domnului Hristos. Fiecare suflet care-L caută pe Domnul cu toată inima flămânzește și însetează după neprihănire.
Foamea sufletului va fi satisfăcută când inimile noastre vor fi golite de mândrie, vanitate și egoism; căci atunci credința va apuca făgăduințele lui Dumnezeu, iar Domnul Hristos va înlocui acel gol și va locui în inimă. Pe buze se va afla o cântare nouă, căci se va împlini cuvântul: „Vă voi da o inimă nouă.” Iar mărturia credinciosului va fi: „Am primit din plinătatea Lui, har după har.”
Fără Domnul Hristos, foamea și setea sufletului vor rămâne nesatisfăcute. Simțământul de lipsă, de dorință aprinsă după ceva netrecător, neatins de vremelnicie și obișnuință, nu poate fi mulțumit niciodată. Mintea trebuie să apuce ceva mai nobil și mai curat decât orice ar putea fi găsit în această lume.
Domnul Hristos a fost răstignit pentru păcatele lumii, iar după învierea și înălțarea Sa toți oamenii au fost invitați să privească la El și să trăiască. Ni se cere să privim la lucrurile nevăzute, să păstrăm în fața ochilor minții cele mai vii imagini ale realităților veșnice, pentru ca, privind, să putem fi schimbați după chipul Domnului Hristos. – Signs of the Times, 29 august 1895
