Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor! (Geneza 28:17)
Urmărește versiunea video aici.
Iacov nu era desăvârșit în ce privește caracterul. El a păcătuit împotriva tatălui său, a fratelui său, împotriva propriului suflet și împotriva lui Dumnezeu. Inspirația raportează cu credincioșie greșelile oamenilor buni, acei oameni percepuți ca deosebiți în ochii lui Dumnezeu; cu adevărat, greșelile lor sunt raportate mai în detaliu decât virtuțile lor… Ei au fost asaltați de ispite și adesea au fost învinși de acestea, însă ei au fost doritori să învețe în școala lui Hristos. Dacă aceste personaje ne-ar fi fost prezentate ca fiind fără nicio vină, poate ne-am fi descurajat în dorința noastră de a ajunge la neprihănire… Reiese clar din aceasta că Dumnezeu nu trece nicidecum cu vederea păcatul. El vede păcatul la cei mai deosebiți dintre ai Săi și îi pedepsește chiar mai hotărât decât pe cei care au mai puțină lumină și responsabilitate. Însă, în contrast cu greșelile și păcatele oamenilor, este prezentat un caracter desăvârșit – acela al Fiului lui Dumnezeu, care Şi-a îmbrăcat divinitatea în umanitate și a devenit om printre fiii oamenilor. (…)
Iacov a obținut prin înșelăciune binecuvântarea care i se cuvenea fratelui său. Dumnezeu îi promisese lui dreptul de întâi născut și respectiva promisiune ar fi fost îndeplinită la timpul cuvenit dacă el ar fi avut răbdare să aștepte. Însă, la fel ca mulți dintre cei ce pretind acum că sunt copii ai lui Dumnezeu, lui i-a lipsit credința și s-a gândit să întreprindă ceva el însuși în loc să lase în supunere situația în mâinile Domnului.
Când a pornit singur pe cale, era foarte abătut și descurajat… Şi totuși Dumnezeu nu l-a uitat pe Iacov. Îndurarea Lui continua să se manifeste față de slujitorul Său care păcătuise, chiar dacă urma să îngăduie ca necazurile să vină încă asupra lui până când avea să învețe pe deplin lecția supunerii răbdătoare. Cu multă îndurare și milă, Domnul i-a descoperit lui Iacov exact ceea ce avea el nevoie, un Mântuitor. (…)
Istovit de călătorie, fugarul și-a plecat capul pe pământ, folosind o piatră ca pernă. Şi în timp ce dormea, Domnul i-a dat o vedenie. El a văzut o scară luminoasă și strălucitoare, a cărei bază se rezema pe pământ și al cărei vârf atingea cerul. Pe această scară urcau și coborau îngeri, iar deasupra Se afla Domnul slavei, care îi adresa lui Iacov cuvinte foarte încurajatoare. El l-a asigurat pe Iacov că se află sub protecția divină în acest timp cât era plecat de acasă și că țara din care plecase în exil ca fugar avea să le fie dată lui și urmașilor lui. – Signs of the Times, 31 iulie 1884
