Cu adevărat, Domnul este în locul acesta și eu n-am știut. (Geneza 28:16)
Urmărește versiunea video aici.
Iacov s-a trezit nutrind un simțământ solemn al prezenței lui Dumnezeu… Prin Duhul lui Dumnezeu îi fusese descoperit planul de mântuire, nu pe deplin, ci acele părți pe care era esențial să le cunoască. Timpul primei veniri a Domnului Hristos se afla încă în viitor, însă Dumnezeu nu dorea ca slujitorul Său să fie în necunoștință de faptul că Tatăl le oferise un apărător oamenilor care au păcătuit.
Până la momentul răzvrătirii lui Adam și Eva împotriva guvernării lui Dumnezeu, exista comuniune liberă cu Dumnezeu. Cerul și pământul erau legate de o cale pe care Domnului Îi plăcea s-o parcurgă. Însă păcatul lui Adam și al Evei a despărțit cerul de pământ. Blestemul păcatului era asupra neamului omenesc și era atât de ofensator în ochii lui Dumnezeu, încât oamenii nu puteau avea comuniune cu Creatorul lor, oricât de mult și-ar fi dorit lucrul acesta. Ei nu puteau urca în cer ca să intre în cetatea lui Dumnezeu, căci acolo nu poate pătrunde nimic din ceea ce este întinat. Scara Îl reprezintă pe Domnul Isus, mijlocul rânduit pentru comunicare. Dacă El n-ar fi construit prin propriile Lui merite o punte peste abisul creat de păcat, îngerii slujitori, care urcau și coborau pe această scară, nu ar fi comunicat cu păcătoșii.
Toate acestea i-au fost descoperite lui Iacov în visul său. Deși mintea sa a priceput de îndată o parte din această revelație, marile și tainicele adevăruri ale acesteia au constituit studiul său de o viață, timp în care le-a înțeles din ce în ce mai mult. În discuția Sa cu Natanael, Domnul Isus S-a referit la această scară tainică la care Iacov privea cu uimire. Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și pogorându-se peste Fiul omului.”
Datoria noastră de pe parcursul vieții este să începem de la treapta cea mai de jos a scării și să urcăm către ceruri pas cu pas… Urcăm prin pași succesivi. Când sărim peste o treaptă, trebuie să ajungem la alta care se află și mai sus. În felul acesta, mâna este încontinuu întinsă în sus pentru a primi har după har, în timp ce picioarele pășesc de pe o treaptă pe cealaltă, până când, la sfârșit, ni se va face o primire minunată în Împărăția Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos. – Signs of the Times, 31 iulie 1884
