Iosif a zis fraților săi: „Eu am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” (Geneza 50:24)
Urmărește versiunea video aici.
Deși doar câteva familii coborâseră în Egipt, acum erau o mare mulțime. Şi, fiind înconjurați de idolatrie, mulți dintre ei pierduseră cunoștința despre adevăratul Dumnezeu și uitaseră Legea Sa. Totuși existau câțiva printre ei care încă se închinau… Creatorului cerului și al pământului. Aceștia sufereau când își vedeau copiii că asistă și chiar se implică în închinarea idolatră a poporului din jurul lor… În necazul lor, cei credincioși au strigat către Domnul pentru a-i scăpa de sub jugul egiptean.
Ei nu au renunțat la credința lor, ci au recunoscut deschis înaintea egiptenilor că se închinau numai adevăratului și viului Dumnezeu. Au prezentat dovezile existenței și puterii Sale, începând de la creațiune. Egiptenii au avut astfel ocazia să cunoască credința evreilor, cât și pe Dumnezeul lor. (…)
Bătrânii lui Israel se străduiau să încurajeze credința în declin a fraților lor, referindu-se la promisiunea făcută lui Avraam și la cuvintele profetice rostite de Iosif înainte de moartea lui, prevestind eliberarea lor din Egipt. Unii ascultau și credeau. Alții priveau la starea mizeră în care se aflau și nu puteau spera. Când au aflat așteptările copiilor lui Israel, egiptenii au luat în râs speranțele lor de eliberare și au vorbit disprețuitor despre puterea Dumnezeului lor.
Slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu înțeleseseră că Domnul îngăduise ca ei să ajungă în Egipt din cauza necredincioșiei lor, ca popor, față de El și din cauză că s-au unit prin căsătorie cu persoane din alte națiuni, fiind astfel târâți în idolatrie. (…)
Însă erau mulți dintre evrei care preferau să rămână în robie decât să meargă într-o nouă țară, făcând față dificultăților ce ar fi însoțit o asemenea călătorie; de asemenea, obiceiurile multora dintre ei se asemănau atât de mult cu ale egiptenilor, încât preferau să locuiască în Egipt. Din acest motiv, Domnul nu i-a eliberat de îndată ce făcuse primele semne și minuni înaintea lui Faraon. El a condus astfel evenimentele, îngăduind ca spiritul despotic al faraonului să se dezvolte tot mai mult și, de asemenea, făcând ca prin manifestări ale atotputerniciei Sale să-i determine pe israeliți să fie conștienți de puterea Sa divină, astfel ca să ajungă nerăbdători să părăsească Egiptul și să aleagă să slujească Dumnezeului adevărat și îndurător. – Signs of the Times, 4 martie 1880
