Du-te la Faraon dis-de-dimineață… și să te înfățișezi înaintea lui pe malul râului. Să-ți iei în mână toiagul care a fost prefăcut în șarpe. (Exodul 7:15)
Moise și fratele său au fost apoi îndemnați să meargă să-l întâlnească pe Faraon dimineața, când acesta se ducea la râu, și acolo, pe malul râului, trebuiau să-i repete aceleași cuvinte, iar, ca dovadă că într-adevăr Dumnezeu i-a trimis, trebuiau să întindă toiagul spre ape în toate direcțiile, apele urmând să se transforme în sânge. Au făcut acest lucru, iar râul era acum tot sânge; toată apa din casele lor s-a prefăcut în sânge, peștii au murit, iar apa a devenit insuportabilă din cauza mirosului. Însă „vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor”, transformând în același fel apa scoasă din fântâni. Faraonul și-a împietrit din nou inima și nu a vrut să cedeze. Timp de șapte zile, această plagă a continuat, locuitorii fiind obligați să sape fântâni ca să găsească apă de băut.
Au făcut o nouă încercare de a-l convinge pe Faraon. Toiagul a fost iarăși întins asupra apelor și din râu au ieșit broaște care s-au răspândit în toată țara: în case, în camerele de dormit, în cuptoare și postăvile de frământat pâinea. Vrăjitorii, cu vrăjitoriile lor, au făcut și ei la fel, făcând să apară animale ce păreau similare. Necazul produs era atât de insuportabil, încât Faraon dorea ca acestea să fie îndepărtate. Însă, deși vrăjitorii reușiseră să facă să apară broaște, ei nu le-au putut îndepărta. Când a văzut lucrul acesta, Faraon s-a simțit oarecum umilit și le-a spus lui Moise și Aaron să-L roage pe Domnul să oprească plaga. Ei i-au amintit arogantului Faraon de felul cum se lăudase înainte și l-au întrebat unde era acum puterea magicienilor lui; apoi l-au întrebat când să se roage și, la ora hotărâtă, plaga a fost îndepărtată, însă efectul a rămas, deoarece broaștele, murind, au poluat mediul.
Felul cum acționaseră vrăjitorii săi l-au determinat pe Faraon să creadă că aceste minuni fuseseră făcute prin magie, însă acum avea dovezi suficiente că lucrurile nu stăteau astfel, având în vedere ce s-a întâmplat după îndepărtarea plăgii cu broaștele. Domnul ar fi putut face ca acestea să dispară și să se întoarcă în țărână într-o clipă, însă El nu a făcut acest lucru pentru că, după ce acestea ar fi fost îndepărtate, Faraon și egiptenii ar fi putut spune că prin magie s-a făcut lucrul acesta, așa cum au făcut vrăjitorii lor… În acest moment, Faraon și întregul Egipt aveau dovada că filozofia lor arogantă nu le folosea la nimic, ei neputând să îndepărteze broaștele, și că această lucrare nu fusese făcută prin magie, ci ea constituia o judecată venită de la Dumnezeul cerurilor. – Signs of the Times, 11 martie 1880
