Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți toiagul și lovește țărâna pământului și se va preface în păduchi în toată țara Egiptului.” (Exodul 8:16)
Broaștele au murit și au fost adunate în grămezi. Faraon și întregul Egipt aveau dovada că aroganța și orgoliul lor nu le foloseau la nimic, ei neputând să îndepărteze broaștele și că această lucrare nu fusese făcută prin magie, ci ea constituia o judecată venită de la Dumnezeul cerurilor.
Când a fost eliberat de neplăcerea respectivă, Faraon s-a încăpățânat din nou și nu a vrut să lase pe Israel să plece. La porunca lui Dumnezeu, Aaron și-a întins toiagul și toată țărâna pământului s-a transformat în păduchi pe tot cuprinsul țării Egiptului. Faraon i-a chemat pe vrăjitorii lui să facă și ei la fel prin vrăjitoriile lor, însă nu au putut… Magicienii au recunoscut ei înșiși că puterea lor de imitare a luat sfârșit, admițând că „aici este degetul lui Dumnezeu!”. Însă Faraon a rămas tot împietrit.
A mai fost făcută o încercare după un alt apel de „a lăsa poporul să plece”. Muștele au umplut casele și roiau pe pământ, astfel că „toată țara Egiptului a fost pustiită de muște câinești”. Acestea nu erau muște din acelea care ne necăjesc pe noi uneori, în anumite perioade ale anului, ci erau mari și veninoase. Înțepătura lor era foarte dureroasă, și pentru oameni, și pentru animale. Așa cum spuseseră ei înainte, în ținutul Gosen nu aveau să fie astfel de muște, și exact așa s-au petrecut lucrurile.
Faraon a trimis acum după cei doi frați și le-a spus că le va permite israeliților să aducă jertfe în Egipt; însă această ofertă a fost refuzată. Anumite animale erau considerate obiecte de închinare de către egipteni și aceste creaturi erau atât de mult venerate, încât uciderea uneia chiar și accidental ar fi fost considerată o crimă vrednică de pedeapsa cu moartea. Moise i-a argumentat lui Faraon că era imposibil ca ei să aducă jertfe lui Dumnezeu acolo, în țara Egiptului, deoarece, în selectarea animalelor pentru jertfe, s-ar fi putut alege unele pe care egiptenii le considerau sacre.
Moise a propus din nou să fie lăsați să facă o călătorie de trei zile în pustie. Faraon a consimțit și le-a cerut slujitorilor lui Dumnezeu să-L roage să îndepărteze plaga. Ei i-au promis că vor face acest lucru, însă l-au avertizat să nu îi mai înșele. Plaga a încetat după ce ei și-au rostit rugăciunea. Însă inima lui Faraon s-a împietrit din nou și din nou a refuzat să-i lase să plece. – Signs of the Times, 11 martie 1880
