Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului ca să vină lăcustele peste țara Egiptului și să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra.” (Exodul 10:12)
Moise… l-a avertizat pe Faraon că… urma să fie trimisă plaga lăcustelor, care aveau să acopere tot pământul și să mănânce tot ce era verde.
Sfătuitorii lui Faraon s-au înspăimântat de această nouă amenințare. Suferiseră pierderi grele prin moartea vitelor lor. Şi mulți dintre oamenii lor fuseseră uciși de grindină. (…)
Atunci Moise și Aaron au fost din nou chemați, și Faraon le-a zis: „Duceți-vă și slujiți Domnului Dumnezeului vostru. Care și cine sunt cei ce vor merge?”
Răspunsul a fost: „Vom merge cu copiii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri, căci avem să ținem o sărbătoare în cinstea Domnului.” (Exodul 10:9)
Faraon s-a umplut de mânie. (…)
„Dumnezeul vostru crede că eu vă voi lăsa să plecați cu nevestele voastre și cu copiii voștri într-o expediție atât de periculoasă? Nu voi face acest lucru; doar voi, bărbații, veți merge să slujiți Domnului.” Acest conducător împietrit, opresiv, care căutase să distrugă pe israeliți prin muncă grea, pretindea acum că le vrea binele și că-i pasă de micuții lor, când de fapt intenția lui era să-i țină ca garanție a întoarcerii lor.
Lui Moise i s-a poruncit să-și întindă mâna peste țară și a început să bată un vânt de la răsărit care a adus lăcustele. „Erau în număr atât de mare, cum nu mai fusese și cum nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.” Acestea au umplut cerul, iar țara s-a întunecat, lăcustele devorând orice verdeață de pe câmp și din copaci.
Faraon a trimis degrabă după Moise și Aaron și le-a spus: „Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta și rugați pe Domnul, Dumnezeul vostru să depărteze de la mine și urgia aceasta de moarte!”
Ei au făcut ce le-a cerut și s-a stârnit un vânt de la apus care a dus lăcustele spre Marea Roșie, așa că nu a mai rămas niciuna. Însă, uitând de felul cum s-a umilit atunci când moartea îl amenința, de îndată ce plaga a fost îndepărtată, Faraon și-a împietrit din nou inima și a refuzat să lase pe Israel să plece. – Signs of the Times, 18 martie 1880
