Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. (Matei 1:21)
Națiunea iudaică își deteriorase religia printr-o mulțime de ceremonii și obiceiuri fără sens… De asemenea, se afla în robie față de romani și trebuia să le plătească tribut. Iudeii nu se împăcaseră cu ideea acestei robii și așteptau cu nerăbdare triumful națiunii lor prin venirea lui Mesia, puternicul Eliberator prezis în profeție… Ei gândeau că Mesia, la venirea Sa, avea să-Şi asume onoruri împărătești, că avea să-i învingă prin forța armelor pe opresorii lor și să ia tronul lui David. Dacă ei ar fi studiat profețiile cu o inimă umilă și cu discernământ spiritual, nu ar fi ajuns să comită marea greșeală de a trece cu vederea profețiile care arătau spre prima Lui venire în umilință și să le aplice greșit pe acelea care vorbeau despre a doua Sa venire cu putere și mare slavă. Nu puteau face distincție între acele profeții care arătau spre prima venire a lui Hristos și acelea care descriau a doua Sa venire cu mare slavă. Puterea și gloria descrise de profeți ca însoțindu-L la a doua Sa venire, ei așteptau la prima Sa venire. (…)
Când s-a împlinit vremea, Domnul Hristos S-a născut într-un staul și a fost înfășat într-o iesle, înconjurat de vitele din grajd. Slava și maiestatea Sa divină au fost înveșmântate în umanitate, îngerii din ceruri anunțându-I venirea. Vestea cea bună a nașterii Sale a fost transmisă cu bucurie în curțile cerești, în timp ce conducătorii de pe pământ nu au știut de ea. Ei așteptau un prinț puternic, care să domnească pe tronul lui David și a cărui împărăție să dureze veșnic. Aceste idei orgolioase și pline de mândrie legate de venirea lui Mesia nu erau în conformitate cu profețiile pe care ei susțineau că sunt în stare să le expună în fața poporului. (…)
În ceruri se știa că sosise vremea pentru venirea lui Hristos în lume, și îngerii și-au lăsat gloria ca să vină să vadă cum a fost primit de aceia pe care venise să-i binecuvânteze și să-i salveze. Ei fuseseră martori la slava Sa cerească și se așteptau să fie primit cu onoare, așa cum I se cuvenea, potrivit caracterului și demnității misiunii Sale. Îngerii din ceruri au privit cu uimire indiferența oamenilor și ignoranța lor cu privire la venirea Prințului vieții. – Review and Herald, 17 decembrie 1872
