„De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2:49)
Părinții Domnului Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim, conformându-se rânduielilor iudaice. Fiul lor Isus, pe atunci în vârstă de doisprezece ani, îi însoțea. La întoarcerea spre casă, după ce au mers cale de o zi, s-au neliniștit când au realizat că Isus lipsește. S-au întors în grabă la Ierusalim, cu inimile foarte tulburate. (…)
Pe când Îl căutau, părinții lui Isus au observat mulți oameni mergând în grupuri către templu și, când au intrat și ei, le-a atras atenția vocea bine cunoscută a Fiului lor. Nu Îl puteau vedea din cauza mulțimii, dar știau că nu se înșală, căci nu mai era o altă voce ca a Sa, asemenea unei melodii solemne. Părinții Săi au rămas muți de uimire. Fiul lor, în mijlocul marilor cărturari și învățați, dădea dovadă de cunoștințe mai înalte prin întrebările și răspunsurile cuviincioase pe care le dădea. Părinții Săi au fost mulțumiți când L-au văzut onorat în acest fel. Însă mama Sa nu a putut uita necazul și supărarea prin care trecuse din cauză că El rămăsese în Ierusalim și, pe un ton de mustrare, L-a întrebat de ce S-a purtat astfel cu ei, spunându-I prin ce teamă și neliniște a trebuit să treacă.
Domnul Isus le-a spus: „De ce M-ați căutat?” Această întrebare directă trebuia să-i determine să își dea seama că, dacă și-ar fi făcut datoria, nu ar fi plecat din Ierusalim fără El. Apoi a adăugat: „Nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” În timp ce ei au fost nepăsători în ce privește datoria lor ca părinți, Domnul Isus S-a angajat în lucrare în casa Tatălui Său. Maria știa că Hristos nu Se referise la tatăl Său pământesc, ci la Iehova. (…)
A fost dorința Sa să Se întoarcă de la Ierusalim doar cu părinții, căci astfel, fiind retrași, tatăl Său și mama Sa aveau mai mult timp pentru a reflecta și medita asupra profețiilor care se refereau la suferințele Sale viitoare și la moartea Sa… După ce sărbătoriseră Paștele, L-au căutat cu neliniște timp de trei zile. Când urma să fie ucis pentru păcatele lumii, El avea să fie separat de ei, pierdut de ei, timp de trei zile. Însă după aceea avea să li Se descopere și să fie găsit de ei, iar credința lor avea să se ancoreze în El, Răscumpărătorul neamului căzut, Mijlocitorul lor la Tatăl. – Review and Herald, 31 decembrie 1872
