Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune. (Luca 2:40)
Poporul iudeu avea idei greșite cu privire la Mesia și lucrarea Sa… Ei căutau să vadă acea slavă ce urmează să-L însoțească pe Domnul Hristos atunci când va veni a doua oară; ei nu studiaseră Biblia ca să știe că prima Sa venire avea să fie foarte umilă. Însă Domnul Isus a pus întrebări din Scripturi cu referire la prima Sa venire, care făceau lumină în mințile acelora care doreau să primească adevărul. Înainte de a veni pe pământ, El dăduse aceste profeții slujitorilor Săi care le lăsaseră în scris, iar acum, în timp ce El Însuși studia Biblia, Duhul Sfânt a adus în mintea Sa aceste lucruri și I-a arătat marea lucrare pe care urma s-o facă pe pământ. Pe măsură ce creștea în cunoștință, El împărțea cunoștințe și altora. Însă, chiar dacă era mai înțelept decât oamenii învățați, El nu a fost mândru și nici nu simțea că lucrarea Sa ar fi mai presus de o lucrare umilă. El Și-a făcut partea, împărtășind povara cu tatăl Său, cu mama și frații Săi, trudind pentru a-Şi ajuta familia. Deși oamenii învățați erau uimiți de învățătura Lui, El a fost ascultător de părinți și a lucrat cu mâinile Lui, așa cum lucrează orice om ce practică o meserie. Se spune despre Domnul Isus că, pe măsură ce anii copilăriei Sale treceau, „El creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor”.
Înțelegerea pe care o dobândea continuu cu privire la minunata misiune pe care o avea în lume nu L-a făcut să-Şi neglijeze cele mai umile datorii. El a făcut cu bucurie lucrul pe care orice copil sau tânăr care trăiește într-un cămin umil trebuie să-l facă, deoarece știa ce înseamnă să fii apăsat de sărăcie. El înțelege ispitele prin care trec copiii, căci El Însuși a trecut prin necazurile și încercările lor. Hotărârea Sa de a face ceea ce este drept L-a făcut să fie statornic și neclintit; deși alții încercau să-L determine să facă ce este rău, El nu a făcut niciodată niciun rău și nu s-a abătut cu nimic de pe calea adevărului și a dreptății. A ascultat întotdeauna de părinții Săi și Şi-a îndeplinit toate datoriile. Totuși copilăria și tinerețea Sa au fost liniștite și pline de voioșie. Viața Sa fără pată a stârnit însă invidia și gelozia fraților Săi, căci ei nu credeau în El. Erau supărați pentru că El nu Se purta în toate lucrurile ca ei și că nu făcea și El rele ca ei. În viața de familie, El era întotdeauna vesel, dar niciodată gălăgios. El Se purta mereu ca unul care caută să învețe. Se bucura mult de natură și Dumnezeu era învățătorul Său. – Youth’s Instructor, 28 noiembrie 1895
