Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Acela pe care L-a trimis El. (Ioan 5:38)
Cum uneori în lucrarea lui Hristos divinitatea străfulgera prin umanitate și El stătea transfigurat înaintea oamenilor, conducătorii iudeilor erau profund impresionați. Însă de îndată ce începeau să vorbească iar unii cu alții, necredința lor se întărea și dovezile care ar fi trebuit să-i convingă erau respinse. Cea mai puternică dovadă nu constituia dovadă pentru ei, în timp ce argumentele cele mai slabe și superficiale, dacă erau împotriva adevărului adus de Mântuitorul, erau puternice în opinia lor. Ei porniseră pe o cale ce îi ducea spre ruină veșnică.
Domnul Hristos a văzut că învățătorii iudei interpretaseră greșit Cuvântul lui Dumnezeu și i-a îndemnat să-l studieze mai atent. Îl El au fost împlinite repede tipurile și umbrele rânduielii iudaice. Dacă ei ar fi cercetat Scripturile așa cum ar fi trebuit, ei ar fi descoperit că El nu pretindea nimic din ceea ce nu I S-ar fi cuvenit.
Dacă iudeii ar fi cercetat Cuvântul lui Dumnezeu așa cum ar fi trebuit, ei ar fi văzut că Isus din Nazaret era Mesia. Însă în studiul lor, ei fuseseră călăuziţi de mândrie, egoism și ambiție și au descoperit un Mesia al propriei plăsmuiri. De aceea, atunci când Mântuitorul a venit ca un om umil, zădărnicindu-le, prin învățăturile Sale, teoriile și tradițiile stabilite de mult timp și prezentând adevărul, care era total opus practicilor lor, ei au spus: „Cine este acest intrus care îndrăznește să nu țină cont de autoritatea noastră?” Domnul Hristos nu a venit așa cum așteptaseră ei; de aceea au refuzat să-L primească și L-au numit înșelător și impostor. În loc să-L asculte pentru a putea afla adevărul, ei ascultau cu intenții rele, pentru a-i putea găsi vreun nod în papură. Şi odată ce puseseră piciorul pe prima treaptă a marii scări a răzvrătirii, nu a fost lucru greu pentru Satana să-i determine să devină mai înverșunați în opoziția lor. Lucrările minunate ale lui Hristos, pe care Dumnezeu le intenționase ca o dovadă din cer pentru ei, Satana i-a făcut să le interpreteze împotriva Lui. Cu cât Dumnezeu le vorbea mai mult prin lucrările Sale de milă și iubire, cu atât deveneau mai aprigi în împotrivirea lor. Orbiți de prejudecăți, ei au refuzat să recunoască originea divină a lui Isus. (…)
El era Dumnezeu în trup omenesc și nu putea să facă altceva decât lucrările lui Dumnezeu. – Review and Herald, 26 martie 1901
