Omul… le-a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. (Ioan 5:15)
În timp ce omul vindecat mergea cu pași repezi și vioi, pulsând de vigoare și sănătate, cu fața radiind de fericire și bucurie, s-a întâlnit cu fariseii care i-au spus, cu un aer de mare sfințenie, că nu este legal să-și ducă patul în Sabat. Nu exista niciun semn că s-ar fi bucurat de eliberarea celui ce fusese captiv neputinței atât de mult timp, nicio exclamație de bucurie că printre ei se afla Unul care putea vindeca tot felul de boli. Tradițiile lor fuseseră desconsiderate, și acest lucru i-a determinat să închidă ochii la orice fel de dovadă a manifestării puterii divine.
Bigoți și plini de sine, ei nu ar fi admis nicidecum că interpretau greșit adevăratul scop al Sabatului. În loc să se critice pe ei înșiși, au început să-L condamne pe Hristos. Avem de-a face cu oameni care au același spirit și în zilele noastre, care sunt orbiți de păcat și, cu toate acestea, se măgulesc că au dreptate, iar toți cei care sunt diferiți de ei sunt greșiți.
Bărbatul asupra căruia fusese făcută minunea nu a intrat în controverse cu acuzatorii săi. El le-a spus doar: „Acela care m-a făcut sănătos mi-a spus: «Ridică-ți patul și umblă.»”
Când au aflat că Isus din Nazaret fusese Cel care făcuse minunea vindecătoare, au căutat pe față să-l omoare „pentru că făcuse aceste lucruri în ziua Sabatului”. Acești prefăcuți riguroși erau atât de plini de zel pentru tradițiile lor, încât, pentru a le susține, erau în stare să calce Legea lui Dumnezeu!
La acuzațiile lor, Domnul Isus a răspuns calm: „Eu lucrez în perfectă armonie cu Tatăl Meu.” Acest răspuns le-a furnizat un alt pretext pentru a-L condamna. Uciderea Lui era dorința inimii lor și nu așteptau decât un motiv plauzibil ca să-I ia viața. Însă Domnul Isus a continuat neclintit să-Şi prezinte poziția. „Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ce vede la Tatăl că face: căci ce face El, face și Fiul.”
Dumnezeu lucrează prin cine alege El, prin căile și mijloacele pe care le alege, însă întotdeauna unii vor fi de partea fariseilor care critică. Dumnezeu dorește ca toți să creadă, nu pentru că nu există posibilitatea îndoielii, ci pentru că există dovezi din belșug pentru a avea credință. – Signs of the Times, 8 iunie 1882
