A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau!” i-a zis Isus. (Ioan 4:7)
Ca mântuitor al lumii, Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa natura noastră omenească… Flămând și însetat, El a rămas să Se odihnească la fântâna lui Iacov, lângă cetatea Sihar, în timp ce ucenicii se duseseră să cumpere mâncare în cetate.
În timp ce Isus stătea lângă fântână, apa rece și proaspătă, care era atât de aproape, dar în același timp inaccesibilă Lui, a făcut să-I sporească și mai mult setea. Nu avea nici frânghie, nici vas cu care să scoată apă și aștepta să vină cineva la fântână. El ar fi putut face o minune ca să poată bea din fântână, dacă ar fi dorit, dar nu acesta era planul lui Dumnezeu. (…)
„A venit o femeie din Samaria să scoată apă. «Dă-Mi să beau!» i-a zis Isus. Femeia a răspuns: «Cum? Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?» Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.” Hristos era aproape de femeia din Samaria, dar ea nu Îl cunoștea. Ea înseta după adevăr, dar nu știa că acela care era Adevărul Se afla lângă ea și era în stare să o lumineze. Şi astăzi există suflete însetate care stau aproape de fântâna de viață. Dar acestea caută departe de fântâna ce conține apa proaspătă și, chiar dacă li se spune că apa se află aproape de ei, nu cred.
Isus a răspuns femeii: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie. «Doamne», i-a zis femeia, «n-ai cu ce să scoți apă și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?»” Da, Isus i-ar fi putut răspunde: Cel care îți vorbește este Însuși Fiul lui Dumnezeu; Eu sunt mai mare decât părintele vostru Iacov, căci înainte de Avraam, sunt Eu. Însă El i-a dat următorul răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în El într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.”
Domnul Hristos fusese într-adevăr apa vieții pentru Abel, Set, Enoh, Noe și pentru toți cei ce au primit învățăturile Lui, așa cum este și acum pentru cei care Îi cer băutura înviorătoare. – Signs of the Times, 22 aprilie 1897
