Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească, așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească. (1 Corinteni 3:6-7)
Lucrarea de construire a Împărăției lui Dumnezeu va merge înainte, deși, după câte se pare, merge încet, resursele sunt atât de limitate, iar obstacolele par a fi potrivnice avansării.
Ucenicilor li s-a poruncit să hrănească mulțimea înfometată înainte de a mânca ei. După ce nevoile tuturor fuseseră satisfăcute, s-a dat porunca: „Strângeți firimiturile care au rămas ca să nu se piardă nimic.” Douăsprezece coșuri pline au fost adunate și atunci au mâncat și Hristos și ucenicii din prețioasa hrană oferită de cer.
În loc de a-ți transfera responsabilitatea asupra unuia pe care-l socotești mai înzestrat decât tine, lucrează potrivit capacităților tale, chiar dacă nu ai decât un singur talant.
Domnul Hristos a primit de la Tatăl; El a dat ucenicilor, iar aceștia au împărțit mulțimii. Cei care sunt uniți cu Hristos vor fi împlinitori ai Cuvântului Său, primind pâinea vieții… și împărțind-o altora. (…)
Mântuitorul a așezat în mâinile ucenicilor hrana pentru popor și, pe măsură ce mâinile lor se goleau, ele se umpleau din nou cu hrana care se înmulțea în mâinile lui Hristos pe măsură ce era cerută. Acest lucru trebuie să fie o mare încurajare pentru ucenicii lui Hristos de astăzi. Domnul Hristos este Izvorul vieţii, sursa oricărei puteri.
Un Pavel poate sădi, un Apolo poate uda, însă numai Dumnezeu face să crească. Lucrurile stau astfel pentru ca nimeni să nu se umfle de mândrie. Cei mai inteligenți, cei mai spirituali pot da mai departe doar pe măsură ce ei înșiși primesc. Ei înșiși nu pot produce nimic pentru nevoile sufletului. Noi putem da altora doar ceea ce primim din mâinile lui Hristos și putem primi doar dacă dăm altora. Pe măsură ce dăm altora continuăm să primim și, cu cât dăm mai mult, cu atât primim mai mult. În felul acesta putem avea credință continuu, putem fi plini de încredere, putem primi și putem da mai departe. (…)
În mâna lui Hristos, cantitatea mică de hrană nu s-a diminuat până ce mulțimea înfometată nu a fost săturată…. Dacă ne ducem la Sursa oricărei puteri cu mâinile credinței întinse pentru a primi, vom fi susținuți în lucrarea noastră, chiar în cele mai nefavorabile circumstanțe, și toți vor fi în stare să dea și altora Pâinea vieții. – Signs of the Times, 19 august 1897
