La urmă au venit doi [martori mincinoși] și au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.»” (Matei 26:60-61)
Aceasta a fost singura acuzație care a putut fi adusă împotriva lui Hristos. Însă aceste cuvinte au fost citate greșit și aplicate greșit. Domnul Hristos spusese: „Stricați templul acesta, și în trei zile îl voi ridica. Dar El le vorbea despre templul trupului Său” (Ioan 2:19-21).
Preoții și conducătorii Îl înțepau cu această falsă declarație. În timp ce atârna pe cruce, aceasta a fost repetată în batjocură de cărturari și farisei și a fost preluată de mulțime. „Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: «Tu, care strici templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-te pe Tine Însuți.»” Însă, chiar dacă au fost citate greșit, cuvintele Domnului Hristos s-au împlinit. Li s-a făcut publicitate și, fiind proclamate de vrăjmașii Săi, au devenit chiar mai impresionante. (…)
Cei care spuseseră în batjocură cuvintele: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu dacă-L iubește. Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu»” nici măcar nu se gândeau că declarația lor avea să răsune de-a lungul veacurilor. Deși acele cuvinte fuseseră rostite în batjocură, nu au existat cuvinte mai adevărate decât acelea. Ele i-au condus pe oameni să cerceteze ei singuri Scripturile. Oameni înțelepți le-au auzit, au cercetat, au chibzuit și s-au rugat. Unii n-au avut odihnă până când, cercetând Scripturile și comparând pasaj cu pasaj, nu au înțeles semnificația misiunii lui Hristos. Ei au văzut că Acela care, prin îndurarea Lui, cuprinde în iubirea Sa întreaga lume, le oferă iertare fără plată. (…)
Nicicând înainte nu existase atâta cunoștință despre Hristos ca atunci când atârna pe cruce. El a fost înălțat de pe pământ pentru a atrage la Sine pe toți. Lumina adevărului avea să strălucească în inimile multora dintre cei ce priveau scena răstignirii și care auziseră cuvintele lui Hristos. Ei aveau să proclame împreună cu Ioan: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii!”
Această scenă s-a încheiat sub privirile cerului și ale pământului. Îngerii priveau cum Isus era disprețuit și batjocorit fără milă de aceia care ar fi trebuit să-L recunoască drept Mesia.
Şi iarăși s-a auzit strigătul, ca unul de agonie de moarte: „S-a sfârșit!” „«Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul.» Apoi Şi-a plecat capul și Şi-a dat duhul.” Domnul Hristos, Maiestatea cerului, Regele slavei, murise. – Review and Herald, 28 decembrie 1897
