Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. (Ioan 17:4)
Când Hristos murea pe cruce, strigând cu glas tare: „S-a sfârșit”, lucrarea Sa fusese terminată. Calea fusese deschisă, perdeaua s-a rupt în două. Oamenii se puteau apropia de Dumnezeu fără aducerea de jertfe, fără serviciul preoților pământești. Hristos Însuși era preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec. Cerul era căminul Său. Venise în această lume ca să-L descopere pe Tatăl. Umilirea Sa și lupta au luat sfârșit. El S-a înălțat la ceruri și S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.
Viața Domnului Hristos pe acest pământ a fost o viață de trudă, o viață foarte ocupată, grea. El a înviat din morți și, timp de patruzeci de zile, a rămas cu ucenicii Săi instruindu-i în perspectiva plecării dintre ei. Era gata pentru clipa plecării. Demonstrase că e un Mântuitor viu; ucenicii Săi nu mai trebuiau să-L asocieze cu mormântul lui Iosif. Ei se puteau gândi la El ca Cel ce era proslăvit printre oștile cerești. (…)
Întreg cerul aștepta cu ardoare sfârșitul șederii Fiului lui Dumnezeu într-o lume afectată de blestem. Înălțarea lui Hristos avea să fie proporțională cu umilirea și suferința Sa. El a devenit Mântuitor, Răscumpărător, doar după ce mai întâi a fost Jertfa.
Hristos a venit pe pământ ca Dumnezeu, luând chip omenesc. El S-a înălțat la cer ca Regele sfinților. Înălțarea Sa a fost demnă de caracterul Său proslăvit. El S-a înălțat la ceruri de pe Muntele Măslinilor într-un nor de îngeri, care L-au escortat triumfător până în cetatea lui Dumnezeu. Nu S-a dus pentru Sine, ci Răscumpărător, împlinitor al legământului pentru fiii și fiicele Sale care cred în El, care au devenit ai Săi prin credința în numele Lui. S-a dus ca unul puternic în luptă, învingător, luând robia roabă, în mijlocul aclamațiilor de laudă ale cântecului celest. (…)
Ce contrast între primirea lui Hristos la întoarcerea Sa în ceruri și primirea Sa pe acest pământ. În ceruri, toți îi erau loiali. Nu mai era necaz, suferință la orice pas.
Sosise timpul ca cerul intreg să-și accepte Regele. – Signs of the Times, 16 august 1899
