O slujbă bine făcută

    Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. (Ioan 17:4)

    Când Hristos murea pe cruce, strigând cu glas tare: „S-a sfârșit”, lucrarea Sa fusese terminată. Calea fusese deschisă, perdeaua s-a rupt în două. Oamenii se puteau apropia de Dumnezeu fără aducerea de jertfe, fără serviciul preoților pământești. Hristos Însuși era preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec. Cerul era căminul Său. Venise în această lume ca să-L descopere pe Tatăl. Umilirea Sa și lupta au luat sfârșit. El S-a înălțat la ceruri și S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.

    Viața Domnului Hristos pe acest pământ a fost o viață de trudă, o viață foarte ocupată, grea. El a înviat din morți și, timp de patruzeci de zile, a rămas cu ucenicii Săi instruindu-i în perspectiva plecării dintre ei. Era gata pentru clipa plecării. Demonstrase că e un Mântuitor viu; ucenicii Săi nu mai trebuiau să-L asocieze cu mormântul lui Iosif. Ei se puteau gândi la El ca Cel ce era proslăvit printre oștile cerești. (…)

    Întreg cerul aștepta cu ardoare sfârșitul șederii Fiului lui Dumnezeu într-o lume afectată de blestem. Înălțarea lui Hristos avea să fie proporțională cu umilirea și suferința Sa. El a devenit Mântuitor, Răscumpărător, doar după ce mai întâi a fost Jertfa.

    Hristos a venit pe pământ ca Dumnezeu, luând chip omenesc. El S-a înălțat la cer ca Regele sfinților. Înălțarea Sa a fost demnă de caracterul Său proslăvit. El S-a înălțat la ceruri de pe Muntele Măslinilor într-un nor de îngeri, care L-au escortat triumfător până în cetatea lui Dumnezeu. Nu S-a dus pentru Sine, ci Răscumpărător, împlinitor al legământului pentru fiii și fiicele Sale care cred în El, care au devenit ai Săi prin credința în numele Lui. S-a dus ca unul puternic în luptă, învingător, luând robia roabă, în mijlocul aclamațiilor de laudă ale cântecului celest. (…)

    Ce contrast între primirea lui Hristos la întoarcerea Sa în ceruri și primirea Sa pe acest pământ. În ceruri, toți îi erau loiali. Nu mai era necaz, suferință la orice pas.

    Sosise timpul ca cerul intreg să-și accepte Regele. – Signs of the Times, 16 august 1899

    Ellen White
    Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

    Din aceeași categorie

    Importanța autorității

    Să ne rugăm să fim mereu conștienți că suntem doar ispravnici, nu proprietari! PROVOCARE: Încearcă să-ți vezi familia ca pe un cadou, nu ca pe o posesiune!

    Nu putem fi neutri

    Să ne rugăm să îi putem atrage și aprecia pe tineri și pe copii așa cum a făcut-o Isus! PROVOCARE: Caută o modalitate prin care să implici un tânăr într-o activitate de binefacere!

    Adevăr relativ sau absolut?

    Să ne rugăm pentru puterea de a fi hotărâți și categorici, dar totodată blânzi și smeriți cu inima! PROVOCARE: Descoperă și ia măsuri în acel domeniu al vieții unde ți-ai permis să faci cum crezi tu, și nu cum vrea Dumnezeu!

    Metoda lui Dumnezeu

    Să ne rugăm ca să putem semăna cu Tatăl nostru și în aspectul educării celor mai mici, aplicând metoda Lui! PROVOCARE: Ajută pe cineva să deprindă un obicei bun urmând această metodă!

    Publicate astăzi

    Când ești în al nouălea cer

    Chiar dacă îți este greu să crezi că dincolo de suferința, sărăcia și nedreptatea din jur există o altă realitate cu totul diferită și în care nu mai stăpânește nici Diavolul, nici uneltele lui, recitește relatările lui Pavel, ale lui Ioan, în Apocalipsa, și lasă-te purtat cu imaginația spre ceva ce reprezintă idealul tău de frumusețe și de bine. Imaginează-ți că abia de la acel nivel începe cu adevărat cerul și lumea pregătită de Dumnezeu celor salvați.

    Ingredientul principal

    Isus este ingredientul de care avem nevoie pentru a ține laolaltă toate celelalte ingrediente. Noi ar trebui să ne concentrăm să obținem mai întâi ingredientul principal; apoi, toate celelalte lucruri vor intra la locul lor.

    Cine sunt eu?

    Într-o bună zi, ceva ce ai va dispărea sau nu va mai fi valabil în dreptul tău, în timp ce un anume lucru ce face parte din identitatea ta va rămâne lipit de tine până la final.

    Importanța autorității

    Să ne rugăm să fim mereu conștienți că suntem doar ispravnici, nu proprietari! PROVOCARE: Încearcă să-ți vezi familia ca pe un cadou, nu ca pe o posesiune!

    Az Úr megóvja gyermekeit

    „Segítségül hív engem, ezért meghallgatom őt, vele vagyok háborúságában: megmentem és megdicsőítem őt.” (Zsolt 91,15)„Isten...