Cum aș putea să fac un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? (Geneza 39:9)
Urmărește versiunea video aici.
Când a venit încercarea, când femeia şi-a folosit șiretenia pentru a-l atrage în păcat, Iosif și-a păstrat integritatea. Cuvintele frumoase și rugămințile perfide nu l-au putut face să se abată nici cât un fir de păr de pe calea dreaptă. Toate acestea se izbeau de urechi surde. Legea Domnului era o apărare pentru sufletul său. El a spus femeii aceleia îndrăznețe, care îi făcuse avansuri: „Cum aș putea să fac un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”
Femeia eșuase în a-l duce pe Iosif în păcat. Satana fusese înfrânt. Apoi Iosif avea să descopere că buzele care lăudau puteau să și mintă. Soția lui Potifar s-a răzbunat aducându-i acuzații grave. Deoarece Iosif nu a vrut să păcătuiască împotriva celui care îi acordase încredere, a fost lipsit de onoarea pe care, prin harul lui Dumnezeu, o câștigase pe drept și care îl adusese în legătură cu marii oameni ai Egiptului.
Această umilire năprasnică din poziția de slujitor de încredere și onorat la cea de criminal condamnat l-ar fi copleșit dacă mâna Domnului nu l-ar fi susținut. Însă încrederea sa în Dumnezeu era neclintită. Dragostea lui Dumnezeu i-a păstrat sufletul în pace desăvârșită. Cerul era foarte aproape de valea cea fertilă a Egiptului, căci acolo se afla un tânăr care păzea căile Domnului. Prezența lui Isus era cu el în temniță, învățându-l, întărindu-l și susținându-i mintea și sufletul, astfel ca lumina cerească să poată străluci cu putere.
Iosif a fost pus la încercare prin dragostea părintească exagerată și prin părtinire, prin dușmănia, invidia și ura fraților săi, prin stima și încrederea stăpânului său și prin înalta sa poziție de onoare. El a fost pus la încercare prin seducţia exercitată de farmecele acelei femei, prin lingușelile buzelor sale și dragostea ei nelegiuită. Însă virtutea lui Iosif, statornicia sa l-au ajutat să nu asculte de vocea ispititorului. Legea Domnului era plăcerea sa și el nu voia să se depărteze de preceptele sale. (…)
Chiar pe când se afla în închisoare, lui Iosif i s-a îngăduit libertatea și a avut ocazia de a le transmite lumina colegilor săi deținuți ca și el. Această temniță a fost pentru el ca o școală de instruire… El a văzut în fiecare fază a administrării acesteia superioritatea Legii lui Dumnezeu, iar prin experiență și prin păzirea acesteia a învățat să fie drept și milos, reprezentând astfel caracterul lui Dumnezeu.
În mâinile lui Iosif avea să fie așezată puterea și prin el Dumnezeu avea să fie descoperit ca fiind conducătorul cerurilor și al pământului. Însă instruirea sa avea să se desfășoare în condiții adverse – acea școală prin care copiii lui Dumnezeu învață, așa este planul Său. – Youth’s Instructor, 11 martie 1897
