Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit. (Geneza 41:15)
Când Iosif a tălmăcit visele paharnicului și pitarului, el l-a rugat pe paharnic să-și aducă aminte de el atunci când avea să fie repus în slujba sa ca mai-marele paharnicilor; însă el a fost uitat și a mai rămas în închisoare încă doi ani.
Iată că o persoană cu o funcție mult mai înaltă decât mai-marele paharnicilor a avut un vis, iar, când nu a fost găsit nimeni în stare să-l tălmăcească, paharnicul și-a adus aminte de Iosif. „Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon. Faraon a zis lui Iosif: «Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.» Iosif nu și-a asumat slava pentru sine însuși. El a îndreptat pe Faraon spre Dumnezeu, spunându-i: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon.”
Prin înțelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu, Iosif a putut vedea adevărata semnificație a visului. El a văzut felul minunat în care lucrează Dumnezeu și a prezentat totul în mod clar înaintea lui Faraon. El i-a făcut cunoscut faptul ca urma să aibă loc o foamete îndelungată, dar și planurile ce ar fi trebuit făcute pentru a salva națiunea de la pieire… Cuvintele sale au fost primite ca aurul, și acesta este răspunsul care i-a fost dat: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni ca tine care să fie atât de priceput și atât de înțelept ca tine. Te pun mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.”
Iosif Îl reprezenta pe Domnul Hristos. El a fost timp de mulți ani conducătorul onorat al Egiptului. În viața și caracterului lui a dat pe față tot ceea ce era frumos, curat și nobil. Purtându-și durerile în circumstanțe dificile și biruind ispita, Iosif a fost asemenea lui Hristos în caracter. (…)
Exemplul lui Iosif, care strălucește cu strălucirea cerului, nu a strălucit în zadar în mijlocul acestui popor pentru care Hristos S-a angajat să devină jertfă, un popor pe care Dumnezeu l-a luat sub protecția Sa și căruia i-a acordat nu numai binecuvântări fizice, ci și spirituale, pentru a-l atrage la Sine. – Youth’s Instructor, 11 martie 1897
