Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea, zicând: „Mâna mea m-a izbăvit.” (Judecătorii 7:2)
Urmărește versiunea video aici.
Curajul lui Ghedeon s-a întărit mult prin acele semne pe care favoarea divină i le-a acordat. Fără întârziere, el a pornit cu forțele pe care le-a adunat să lupte cu madianiții. Însă acum îl aștepta o altă încercare severă a credinței. Față de imensa oștire a invadatorilor, care se afla în fața sa, cei douăzeci și două de mii de evrei păreau o mână de oameni, iar Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea, zicând: «Mâna mea m-a izbăvit.» Vestește dar lucrul acesta în auzul poporului: «Cine este fricos și se teme să se întoarcă și să se depărteze de Muntele Galaadului.»”
Având în vedere slaba condiție a oștirii lui Israel în contrast cu numărul vrăjmașilor, Ghedeon s-a abținut să facă vestirea publică uzuală. A fost uluit când i s-a spus că forțele sale erau prea numeroase. Însă Domnul cunoștea mândria și necredința care exista în inimile celor din poporul Său. Însuflețiți de apelurile stăruitoare ale lui Ghedeon, ei se înrolaseră degrabă; însă când au văzut mulțimea madianiților, curajul lor a pălit. (…)
Israeliții credeau că ei sunt prea puțini, nu prea mulți; însă Ghedeon a făcut publică vestirea din partea Domnului, așa cum îi fusese aceasta transmisă. Cu inima prăbușită, el a văzut… mai mult de două treimi din oștirea sa plecând.
Din nou, Cuvântul Domnului a vorbit slujitorului Său: „Poporul este încă prea mult. Pogoară-l la apă și acolo ți-i voi alege; acela despre care îți voi spune: «Acesta să meargă cu tine», și acela despre care îți voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine» nu va merge cu tine.”
Doar câțiva au luat în grabă puțină apă în mână și au lipăit-o în timp ce treceau mai departe, însă aproape toți s-au plecat pe genunchi și, fără să se grăbească, au băut domol din apa de la suprafață. Cei care au luat apă cu mâinile erau doar trei sute din cele zece mii; și totuși aceștia au fost cei aleși, iar grosul oștirii a fost îndemnat să se întoarcă acasă.
Vedem aici mijloacele simple prin care caracterul nostru este testat adesea… Oamenii după voia lui Dumnezeu erau puțini, însă aceștia nu îngăduiau ca propriile lor nevoi să-i împiedice să-și îndeplinească datoria. – Signs of the Times, 30 iunie 1881
