Sabia Domnului și a lui Ghedeon! (Judecătorii 7:18)
Urmărește versiunea video aici.
Domnul Însuși a călăuzit mintea lui Ghedeon spre adoptarea unui plan… [Ghedeon] a împărțit cele trei sute de oameni în trei cete. Fiecărui bărbat i s-a dat câte o trâmbiță și un urcior care conținea o făclie aprinsă. Apoi și-a poziționat oamenii astfel încât au înconjurat toată tabăra lui Madian. Au fost instruiți înainte cum să procedeze și, în mijlocul nopții, la semnalul lui Ghedeon, toate cele trei cete au sunat din trâmbițe, au apucat făcliile și au spart urcioarele, toți în același timp, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” Lumina celor trei sute de făclii a străpuns întunericul nopții și zgomotul puternic făcut de cele trei sute de voci a trezit de îndată armata care dormea. Crezând că sunt atacați de forțe copleșitoare, madianiții au fost loviți de panică. A urmat o scenă teribilă de confuzie. În spaima lor, alergau în toate părțile și, confundându-și tovarășii cu dușmanii, s-au măcelărit unii pe alții.
Odată ce s-a răspândit vestea că Israel a biruit, cei ce fuseseră trimiși acasă s-au întors și s-au alăturat la urmărirea dușmanilor lor, care fugeau. Ghedeon a trimis soli și la efraimiți, cerându-le să le taie trecerea apelor până la Iordan, astfel ca cei ce fugeau să nu poată scăpa spre răsărit.
În această teribilă înfrângere au fost măcelăriți nu mai puțin de o sută douăzeci de mii dintre invadatori și atât de teribil au fost învinși madianiții că n-au mai putut fi în stare niciodată să pornească război împotriva lui Israel. O rămășiță de cincisprezece mii care a reușit să scape trecând râul a fost urmărită de Ghedeon și de cei trei sute de bărbați credincioși lui și a fost zdrobită cu totul, iar Zebah și Ţalmuna, doi prinți ai Madianului, au fost uciși. (…)
Din cauza mândriei și ambiției neamului omenesc, Dumnezeu a ales să-Şi îndeplinească lucrările Sale mărețe folosind cele mai simple și umile mijloace.
Grija Sa pentru lucrarea creației Sale este neobosită și neîncetată. Când bărbații și femeile pornesc la truda lor de zi cu zi, când se pleacă în rugăciune, când sunt culcați noaptea și când se trezesc dimineața, când cei bogați se ospătează în palatele lor, când cei săraci își adună copiii în jurul mesei sărăcăcioase, asupra tuturor veghează cu duioșie Tatăl lor ceresc. (…)
Trebuie să cerem sfat de la Dumnezeu în rugăciune umilă și cu credință… Atunci toate faptele noastre vor fi făcute cu înțelepciune, iar energiile noastre vor fi canalizate în direcția cea bună. – Signs of the Times, 14 iulie 1881
