Credință simplă

Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om ca să mă lupt cu el.” (1 Samuel 17:10)

Urmărește versiunea video aici.

Timp de patruzeci de zile, oștirea lui Israel a tremurat în fața provocării trufașului Goliat, uriașul filistenilor. Puterile îi părăseau când priveau la războinicul imens ce măsura șase coți și o palmă [aproape 3,2 metri] înălțime. Pe cap avea un coif de aramă; purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă [mai mult de 70 kilograme]; iar la picioare avea niște turteci de aramă. Îmbrăcămintea sa era făcută din plăci de aramă care se suprapuneau una peste alta ca solzii peștilor și se îmbinau atât de bine, încât nicio suliță sau săgeată nu ar fi putut pătrunde prin armură. (…)

Timp de patruzeci de zile, în fiecare dimineață și în fiecare seară, Goliat se apropia de tabăra lui Israel și zicea cu voce tare: „Pentru ce ieșiți să vă așezați în șiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți un om care să se pogoare împotriva mea! Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri, dar, dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți sluji… Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului și s-au înspăimântat și au fost cuprinși de o mare frică.” Nimeni nu îndrăznise să meargă împotriva acestui fanfaron până când David, cuprins de indignare la auzul vorbelor acelui idolatru trufaș, s-a oferit înaintea lui Saul să meargă la luptă spre slava lui Dumnezeu, pentru a salva onoarea lui Israel.

De același autor

Datoria prezentă

Saul s-a hotărât să-i îngăduie acestui păstor să se aventureze, însă avea puțină speranță că David ar fi putut avea câștig de cauză în această întreprindere curajoasă. A poruncit ca David să fie îmbrăcat cu armura regelui. I s-a pus pe cap coiful cel greu de aramă, a fost îmbrăcat cu o platoșă și i s-a dat și sabia împăratului. Echipat în felul acesta, a încercat să meargă; însă imediat s-a întors înapoi. Primul gând care le-a trecut prin minte spectatorilor înfricoșați a fost că David s-a hotărât să nu-și riște viața cu un dușman într-o luptă atât de inegală. Însă nici pe departe nu se gândea David la așa ceva.

Când s-a întors la Saul, i-a cerut permisiunea să se dezbrace de armura cea grea spunându-i: „Nu pot să merg cu aceasta; nu sunt obișnuit cu ea.”

Ce curaj și ce credință neînfricată a dovedit acest simplu păstor înaintea oștirilor israeliților și a filistenilor! – Signs of the Times, 10 august 1888

Comentariile sunt închise

Credință simplă 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.