Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va vinde. (Ioan 13:21)
Oportunitățile și avantajele oferite lui Ioan le-a avut și Iuda. Aceleași principii ale adevărului au fost expuse și în fața lui; caracterul Domnului Isus a putut fi contemplat, imitat și luat ca model și de el. Însă Iuda nu a ajuns să fie un împlinitor al cuvintelor Domnului Hristos. Lipsa stăpânirii de sine, patimile răzbunătoare, gândurile negre și pesimiste au tot fost nutrite până când Satana l-a luat cu totul în stăpânire. Ioan a umblat în lumină și a folosit ocaziile pe care le-a avut pentru a birui ceea ce era rău în el; în schimb, Iuda a rămas cu defectele lui de caracter și a refuzat să fie transformat după chipul Domnului Hristos, devenind astfel un reprezentant al vrăjmașului lui Hristos și manifestând însușirile celui rău. Când Iuda s-a atașat de Hristos, el avea unele trăsături prețioase de caracter ce ar fi putut fi folosite pentru slava lui Dumnezeu și ar fi devenit o binecuvântare pentru biserică. Dacă ar fi dorit să poarte jugul lui Hristos, să fie blând și smerit cu inima, ar fi putut deveni conducătorul apostolilor; însă el și-a împietrit inima atunci când defectele sale de caracter au fost aduse la lumină și, prin mândrie și răzbunare, a ales să rămână cu propriile sale ambiții și în acest fel nu a corespuns pentru lucrarea pe care Dumnezeu ar fi putut să i-o încredințeze. Ioan și Petru, deși fuseseră nedesăvârșiți, au devenit sfințiți prin adevăr.
La fel se întâmplă și astăzi, ca în zilele Domnului Hristos. Ca în cazul ucenicilor care se adunau laolaltă, fiecare cu greșelile lui, cu tendințe moștenite sau cultivate spre rău, la fel și în relațiile din biserica noastră, noi găsim bărbați și femei ale căror caractere sunt deficitare; niciunul dintre noi nu este perfect. Însă în Hristos și prin Hristos, noi trebuie să trăim în familia lui Dumnezeu, să învățăm să devenim una în credință, în învățătură, în spirit, pentru ca, la sfârșit, să putem fi primiți în locuințele veșnice. Noi toți trecem prin încercări, suferințe și avem diferențe de opinii; însă dacă Domnul Hristos locuiește în inima fiecăruia dintre noi, este posibil să nu existe niciun fel de disensiuni. Dragostea lui Hristos ne va face să ne iubim unii pe alții, iar lecțiile Mântuitorului vor armoniza toate diferențele existente, aducând unitate între noi, până ce vom ajunge una în cuget și în judecată. Lupta pentru întâietate va dispărea și nimeni nu va fi mai presus de ceilalți, ci toți îi vom privi pe ceilalți mai presus de noi înșine și astfel toți vom alcătui un templu spiritual pentru Domnul. (…)
Lecțiile date lui Petru, Iuda și celorlalți ucenici sunt folositoare pentru noi și au o importanță deosebită pentru acest timp. – Signs of the Times, 20 aprilie 1891
