Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine! (Marcu 14:31)
Urmărește versiunea video aici.
Motivul pentru care atât de mulți dintre cei ce se consideră ucenici ai lui Hristos cad în ispită în mod deplorabil este că ei nu au o cunoaștere corectă de sine. Acesta a fost punctul în care Petru a fost cernut atât de puternic de către vrăjmașul. Dacă am fi conștienți de propria slăbiciune, am vedea cât de multe lucruri avem de făcut pentru noi înșine și ne-am smeri inima sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Dacă ne-am prinde sufletele neajutorate de Hristos, ignoranța noastră ar fi compensată cu înțelepciunea Sa, slăbiciunea noastră, cu tăria Sa, fragilitatea noastră, cu puterea Sa trainică. (…)
Să observăm cursul urmat de Petru. Căderea sa nu a fost bruscă, ci treptată. A făcut câte un pas în jos, până ce bietul păcătos a ajuns să-Şi renege Domnul cu blesteme și injurii. Cântatul cocoșului i-a amintit lui Petru cuvintele Domnului Hristos și, surprins și șocat, el s-a întors și a privit spre Mântuitorul. În clipa aceea, Domnul Hristos l-a privit pe Petru, și acesta, văzând privirea aceea tristă și îndurerată, în care se amestecau iubirea și compasiunea pentru el, a început să se înțeleagă pe sine. Cuvintele sale pline de încredere în sine i-au revenit cu putere în minte: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” „Sunt gata să merg cu Tine și în temniță, și la moarte.” Şi totuși, el și-a tăgăduit Domnul cu blesteme și injurii!
Însă nu a fost lăsat în disperare. Privirea aceea a lui Isus a adus o rază de speranță în sufletul ucenicului vinovat. El a putut citi în aceasta următoarele cuvinte: „Petru, îmi pare rău pentru ce ai făcut. Dar pentru că regreți, te iert.” În timp ce sufletul lui Petru trecea prin această umilire profundă și printr-o luptă teribilă cu agenții satanici, el și-a adus aminte de cuvintele Domnului Hristos: „M-am rugat pentru tine”, iar acestea au fost pentru el cea mai prețioasă asigurare. (…)
În căderea lui Petru, putem vedea cazul fiecăruia dintre noi. Exact așa cum a făcut Petru, mulți dintre cei ce pretind a face parte din poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu Îl dezonorează și Îl ocărăsc pe cel mai bun Prieten al lor – pe Acela care îi poate mântui. Însă Domnul îi poate reface pe deplin pe aceia care s-au rușinat de El prin fapte nevrednice.
Petru a păcătuit chiar dacă avusese atâta lumină, cunoștință și privilegii înalte. Încrederea în sine a fost cea care l-a dus la cădere, și același lucru rău lucrează și acum în inimile oamenilor. Dacă nu suntem dispuși să învățăm continuu în școala lui Hristos, vom eșua. Singura noastră scăpare este în a umbla în umilință cu Dumnezeu. – Youth’s Instructor, 15 decembrie 1898
