Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. (Evrei 4:1)
Urmărește ediția video aici
Domnul Isus, Mântuitorul nostru îndurător, este Calea, Adevărul și Viața. De ce să nu acceptăm oferta Sa generoasă de milă, de ce să nu credem în promisiunile Sale și să nu ne înlesnim calea vieții? Pe măsură ce călătorim pe calea deosebită trasată pentru cei răscumpărați ai Domnului, să nu o întunecăm cu îndoieli şi presimțiri sumbre, să nu mergem pe ea murmurând și văicărindu-ne, ca și când am fi obligați să facem un lucru neplăcut și dificil. Căile Domnului Hristos sunt căi plăcute, și pe cărarea Lui este pace. Dacă noi ne-am asprit cărările pentru picioarele noastre și am luat asupra noastră poveri grele de griji pentru că vrem să ne facem comori pe pământ, să schimbăm acum această cale și să urmăm calea pe care Domnul Isus a pregătit-o pentru noi.
Nu suntem întotdeauna dispuși să venim la Isus cu greutățile și necazurile noastre. Uneori rostim necazurile noastre în urechile unor oameni și vorbim despre greutățile noastre cu aceia care nu ne pot ajuta, neglijând astfel să încredințăm totul lui Isus, care ne poate schimba calea noastră nefericită într-una plină de bucurie și pace. Cei altruiști, cei care sunt gata de sacrificiu, aduc slavă lui Dumnezeu pentru ceea ce s-a făcut la cruce. Făgăduințele lui Dumnezeu sunt deosebit de prețioase. Trebuie să studiem Cuvântul Său dacă dorim să cunoaștem voia Sa. Cuvintele inspirate, studiate cu atenție și puse în practică, ne vor conduce pe o cale dreaptă pe care putem merge fără a ne împletici. Oh, ce bine ar fi ca toți, predicatori și membri, să-și ia poverile și necazurile și să le prezinte Domnului Isus, care este gata să le primească și să le dea pace și odihnă! El nu-i va abandona niciodată pe cei care își pun încrederea în El. (…)
Este datoria noastră să-L iubim pe Domnul Isus ca Răscumpărător al nostru. El are dreptul de a ne impune să-L iubim, însă El ne invită să-I oferim inima noastră. Ne cheamă să mergem împreună cu El pe calea ascultării umile, sincere. Invitația Sa pentru noi este o chemare la o viață curată, sfântă și fericită – o viață de pace și odihnă, de libertate și iubire – și la moștenirea bogată a vieții viitoare, veșnice. Ce vom alege: libertatea în Hristos sau robia și tirania slujirii lui Satana? De ce să respingem invitația îndurării Sale și să refuzăm oferta iubirii divine? Dacă alegem să trăim împreună cu Domnul Hristos de-a lungul veacurilor nesfârșite ale veșniciei, de ce să nu-L alegem acum pe El ca Prietenul nostru cel mai iubit și de încredere și cel mai bun și înțelept Sfătuitor al nostru? – Signs of the Times, 17 martie 1887
