Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi ca să știți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! (Ezechiel 20:20)
Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: «Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ’Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc.’»”
Nu arată aceste cuvinte spre noi ca fiind poporul desemnat al lui Dumnezeu? Şi nu ne transmit ideea că în permanență noi trebuie să păstrăm distincția sacră, doctrinară așezată asupra noastră? … Sabatul nu și-a pierdut niciuna dintre semnificații. El constituie încă semnul dintre Dumnezeu și poporul Lui și așa va fi pentru totdeauna. (…)
Dumnezeu Își încearcă poporul pentru a vedea cine va fi credincios principiilor adevărului Său. Lucrarea noastră este de a proclama către lume prima, a doua și a treia solie îngerească. În îndeplinirea datoriei noastre, noi nu trebuie nici să-i disprețuim, nici să ne temem de vrăjmașii noștri. Asocierea noastră prin contracte, parteneriate și afaceri cu cei care nu sunt de credința noastră nu este în planul lui Dumnezeu. Noi trebuie să-i tratăm cu bunătate și amabilitate pe cei care refuză să fie credincioși lui Dumnezeu, însă nu trebuie să ne asociem niciodată, niciodată cu ei în sfatul cu privire la interesele vitale ale lucrării Sale.
Punându-ne încrederea în Dumnezeu, noi trebuie să mergem continuu înainte, făcând lucrarea Sa fără egoism…, consacrându-ne pe noi înșine, prezentul și viitorul nostru, providenței Sale înțelepte, păstrându-ne încrederea neclintită de la început până la sfârșit, fiind conștienți că nu datorită vredniciei noastre primim binecuvântări de sus, ci datorită meritelor lui Hristos, care ne-a primit, prin credința în El, datorită harului nemărginit al lui Dumnezeu.
Mă rog ca frații noștri să-și dea seama ce mult înseamnă pentru noi întreita solie îngerească și că păzirea adevăratului Sabat trebuie să fie semnul care îi deosebește pe cei care Îi slujesc lui Dumnezeu de cei care nu Îi slujesc… Noi suntem chemați să fim sfinți și trebuie să evităm să dăm impresia că nu contează prea mult dacă acordăm atenția necesară aspectelor specifice ale credinței noastre. Avem solemna obligație de a lua o poziție mai fermă de partea adevărului și neprihănirii decât cea pe care am avut-o în trecut. Linia de demarcație între cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și cei care nu le păzesc trebuie să se vadă cu claritate inconfundabilă. – Review and Herald, 4 august 1904
