Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El. (Faptele apostolilor 5:32)
Adevărații creștini vor fi asemenea lui Hristos. Mântuitorul Şi-a îmbrăcat divinitatea cu umanitate și a venit în lumea noastră – o lume împietrită și stricată de blestemul păcatului, o vale a întunericului și a plângerii – pentru a aduce la îndeplinire o lucrare măreață, așa cum a anunțat în sinagoga din Nazaret: „Duhul Domnului este peste Mine, căci M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia.”
Fiecare membru al bisericii trebuie să fie un reprezentant al caracterului și spiritului lui Hristos. Elementele esențiale ale creștinismului autentic, sănătos și influent trebuie descoperite prin cuvânt și faptă. Domnul Hristos trebuie vestit continuu ca fiind fântâna vieții, a îndurării și iubirii. (…)
Privind, noi suntem schimbați. Prin studiu atent și contemplare serioasă a caracterului Domnului Hristos, chipul Său se va reflecta în viața noastră și astfel spiritualitatea bisericii noastre ajunge la un nivel mai înalt. Dacă adevărul lui Dumnezeu nu ne-a transformat caracterele după asemănarea cu Hristos, toată cunoștința pe care pretindem că o avem cu privire la El și la adevăr nu este decât o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor. (…)
Fie ca toți cei ce pretind că țin poruncile lui Dumnezeu să acorde atenția cuvenită acestor lucruri și să vadă dacă nu cumva există motive pentru care nu beneficiază mai mult de revărsarea Duhului Sfânt. Cât de mulți s-au înălțat pe ei înșiși cu orgoliu! Ei consideră că stau bine înaintea lui Dumnezeu, însă îi neglijează pe cei în nevoie, nu aud strigătele celor apăsați și rostesc cuvinte tăioase, aspre, celor ce au nevoie de un alt fel de tratament. În felul acesta, prin împietrirea inimii lor, ei Îl ofensează pe Dumnezeu în fiecare zi. Cei în suferință au nevoie de simpatia și interesul semenilor lor. Ei au dreptul să se aștepte la ajutor, mângâiere și iubire asemenea celei a lui Hristos. Însă nu aceasta este ceea ce primesc ei. Orice neglijare a celor în suferință este scrisă în cărțile din ceruri ca și când ar fi fost arătată față de Însuși Hristos. Fie ca toți membrii bisericii să-și cerceteze inima și să-și analizeze faptele pentru a vedea dacă sunt în armonie cu spiritul și lucrarea lui Isus! Căci, dacă nu sunt, ce vor putea spune când vor sta înaintea Judecătorului întregului pământ? Va putea Domnul să le spună: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii?” – Review and Herald, 24 aprilie 1913
