Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. (Apocalipsa 13:14)
Schimbarea Sabatului este un semn sau un însemn al autorității Bisericii Romei. Cei care, în deplină cunoștință față de cerințele poruncii a patra, aleg să păzească sabatul fals în locul celui adevărat, aduc în felul acesta omagiu acelei puteri prin care acest lucru este poruncit. (…)
Există creștini adevărați în fiecare biserică, iar Biserica Romano-Catolică nu face excepție. Nimeni nu este condamnat dacă nu a avut lumină și dacă nu este conștient de obligația pe care o are față de porunca a patra. Însă când va intra în vigoare decretul care va impune păzirea sabatului contrafăcut, iar strigătul puternic al „celui de-al treilea înger” va avertiza lumea împotriva închinării la fiară și la chipul său, atunci se va trage clar linia între ce este fals și ce este autentic. Atunci cei care vor continua să calce Legea vor primi semnul fiarei.
Ne apropiem cu pași repezi de acea perioadă. Când bisericile protestante se vor uni cu puterea seculară în susținerea unei religii false, pentru că, prin opoziție, înaintașii lor au îndurat cea mai cruntă persecuție, atunci sabatul papal va fi impus cu forța de autoritatea unită a bisericii și a statului. Va fi o apostazie națională care nu se va sfârși decât în ruină națională. (…)
Prin compromisuri și concesiuni, protestanții s-au deschis și s-au supus papalității, oferindu-i o poziție avantajoasă de care înșiși papistașii sunt surprinși și nu îi înțeleg. Lumea protestantă trebuie trezită pentru a se împotrivi avansurilor acestui dușman atât de periculos al libertății civile și religioase.
Când statul va impune decrete și va susține instituții ale bisericii, atunci America Protestantă va fi format un chip papalității. Atunci biserica cea adevărată va fi asaltată de persecuție așa cum a fost persecutat în vechime poporul lui Dumnezeu. Aproape fiecare secol ne furnizează dovezi a ceea ce poate face inima omului, stăpânită de furie și răutate, sub pretextul că Îi slujește lui Dumnezeu, protejând drepturile bisericii și ale statului. Bisericile protestante care au mers pe urmele pașilor Romei, prin faptul că au format alianțe cu puterile lumești, au manifestat o dorință similară de a restricționa libertatea de conștiință. Cât de mulți pastori care nu s-au conformat au suferit sub puterea bisericii Angliei! Persecuția urmează întotdeauna după o limitare a libertății religioase din partea guvernelor seculare. – Signs of the Times, 8 noiembrie 1899
