Puneți-i în negoț până mă voi întoarce. (Luca 19:13)
Urmărește ediția video aici.
Ca adventiști de ziua a șaptea, avem de făcut o lucrare, și anume aceea de a da mărturie pentru Hristos… Dacă Domnul vine în curând, începeți să acționați cu hotărâre și seriozitate, cu interes sporit, pentru a face să crească resursele [instituționale], astfel ca o mare lucrare să poată fi făcută în scurt timp.
Cei care au fost aliați cu lumea trebuie să dea atenție invitației Domnului. El spune: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeți de ce este necurat.” Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii trebuie să strălucească asupra voastră, ca să puteți fi împodobiți cu sfințenie.
Ar trebui acum să considerăm că nu avem nevoie de clădiri și că, dacă avem credință, avem tot ce ne trebuie? Credința autentică este un principiu activ, iar faptele vor fi o dovadă a existenței acestui principiu în suflet. Trebuie să vă redublați eforturile!
O mare lucrare trebuie făcută pretutindeni în lume și nimeni să nu se măgulească cu gândul că, deoarece sfârșitul este aproape, nu este nevoie să depunem eforturi speciale spre a ridica clădiri pentru instituții de care cauza are nevoie. Toți trebuie să se implice în aceste lucrări, însă răspunderea cea mai mare o au cei cărora li s-au încredințat cele mai mari talente și cele mai multe resurse. Noi vom fi îndreptățiți prin credință și judecați prin faptele pe care le facem.
Când Domnul ne va porunci să ne dăm jos armura și să nu mai facem eforturi pentru a construi școli, să nu mai înființăm instituții pentru îngrijirea bolnavilor, pentru adăpostirea orfanilor și a celor fără cămin și pentru pastorii istoviți în lucrare, atunci va fi timpul să ne încrucișăm brațele și să-L lăsăm pe Domnul să-Şi încheie lucrarea, însă acum este ocazia noastră de a ne arăta zelul pentru Dumnezeu. (…)
Dumnezeu face apel pentru misionari locali. Fiecare suflet să se lepede de sine, să-și ia crucea și să cheltuiască mai puține mijloace pentru satisfacerea eului, ca să existe lucrători activi în toate bisericile. O credință care presupune mai puțin tăgăduiește caracterul creștin. Credința Evangheliei este una ale cărei putere și har sunt de origine divină. Atunci să facem evident că Domnul Hristos locuiește în noi, încetând să mai cheltuim bani pe îmbrăcăminte și lucruri inutile atunci când cauza lui Hristos are nevoie de resurse, când datoriile nu au din ce să fie plătite în adunările noastre și când vistieria este goală. „După roadele lor îi veți cunoaște.” Să nu urmăm noi oare exemplul Aceluia care a devenit sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să putem deveni bogați?” – General Conference Bulletin, trimestrul al IV-lea, 1896, pp. 765–768.
