Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși. (1 Corinteni 11:28)
Urmărește ediția video aici.
Această lume este o școală de instruire, iar marele obiectiv al acestei vieți ar trebui să fie acela de a fi demni de glorioasele locașuri pe care Domnul Isus S-a dus să le pregătească. Să fim conștienți că această lucrare de pregătire este o lucrare individuală. Noi nu suntem mântuiți în grupuri. Curăția și devoțiunea unuia nu va compensa lipsa acestor calități la altul. Fiecare, în mod individual, trebuie să treacă testul. Fiecare trebuie pus la probă și găsit fără pată, fără zbârcitură sau orice altceva de felul acesta.
Trăim în marea Zi antitipică a Ispășirii. Domnul Isus este acum în sanctuarul ceresc, mijlocind pentru păcatele poporului Său, iar judecata celor decedați, neprihăniți, se desfășoară deja de aproape patruzeci de ani [articol scris în mai 1884]. Cât de curând cazurile celor în viață vor ajunge în fața acestui tribunal nu știm, însă știm că ne aflăm la încheierea scenelor istoriei acestui pământ și suntem chiar la hotarele veșniciei. Este important ca fiecare dintre noi să se întrebe: Cum se prezintă cazul meu în fața curților din ceruri? Vor fi șterse păcatele mele? Am eu defecte de caracter și sunt atât de orbit în privința acestor defecte de caracter de obiceiurile și ideile lumii, încât păcatul nu îmi mai apare extrem de ofensator în ochii lui Dumnezeu așa cum este el în realitate? Nu este timp să îngăduim minților noastre să fie absorbite de lucrurile acestui pământ, în timp ce la Dumnezeu ne gândim doar ocazional, iar pentru țara spre care călătorim nu ne pregătim decât puțin.
În Ziua tipică a Ispășirii, întregului popor i se cerea să-și smerească sufletele înaintea lui Dumnezeu. Ei nu trebuiau să smerească sufletele altora, ci această lucrare trebuia să fie între Dumnezeu și propriul lor suflet. Aceeași lucrare de cercetare de sine și umilință se cere acum fiecăruia dintre noi… Clipe prețioase, de aur, care ar trebui petrecute pentru împodobirea lăuntrică a unui duh bând și smerit, sunt irosite pentru podoabe vestimentare și alte lucruri neînsemnate, care nu sunt deloc esențiale pentru binele nostru. (…)
Trăim în vremuri importante și bogate în evenimente. Suntem aproape acasă. Curând, multele locașuri pe care Mântuitorul S-a dus să le pregătească vor apărea în fața noastră… Chiar de pe acum putem avea o pace și o bucurie de nedescris în inimile noastre, gândindu-ne la slava aceea și, în curând, la venirea Domnului Hristos, premiul de la finalul alergării creștine va fi al nostru pentru a ne bucura de-a lungul veacurilor nesfârșite. – Signs of the Times, 29 mai 1884
