Şi-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului. (Faptele apostolilor 1:8)
Domnul Hristos a încredințat ucenicilor Săi lucrarea pe care o lăsase în mâna lor, începând din Ierusalim. Ierusalimul fusese scena actului uimitor pe care El l-a făcut față de neamul omenesc. Acolo El a suferit, a fost respins și condamnat. Provincia Iudeea fusese locul nașterii Sale. Acolo, în trup omenesc, a umblat printre oameni, și doar puțini au fost aceia care au înțeles cât de aproape ajunsese cerul de pământ atunci când Isus era printre ei. Lucrarea ucenicilor trebuia să înceapă din Ierusalim.
Însă lucrarea nu trebuia să se oprească aici. Ea trebuia să se extindă până la cele mai îndepărtate locuri de pe pământ. Domnul Hristos le spusese ucenicilor Săi: „Voi ați fost martori ai vieții Mele de sacrificiu de Sine în folosul lumii. Ați fost martori ai eforturilor pe care le-am făcut pentru Israel. Deși ei nu au vrut să vină la Mine ca să aibă viață, deși preoții și conducătorii au făcut cu Mine ce au vrut ei, deși M-au respins, așa cum a prezis Scriptura, vor mai avea totuși o posibilitate de a-L accepta pe Fiul lui Dumnezeu. Ați văzut că pe toți cei ce vin la Mine mărturisindu-și păcatele, Eu Îi primesc cu bucurie. «Pe cel ce vine la Mine, nu îl voi izgoni afară.» Toți cei care doresc pot fi împăcați cu Dumnezeu și pot primi viața veșnică. Vouă, ucenicilor Mei, vă încredințez această solie a îndurării. Aceasta trebuie dată mai întâi lui Israel, iar apoi tuturor neamurilor, limbilor și popoarelor.” (…)
Prin darul Duhului Sfânt, ucenicii aveau să primească o putere extraordinară. Mărturia lor avea să fie confirmată prin semne și minuni.
Ucenicii trebuiau să-și înceapă lucrarea de acolo de unde se aflau. Nu trebuiau să ocolească niciun câmp, oricât de greu sau nepromițător ar fi fost. La fel, toți cei ce lucrează pentru Hristos, trebuie să înceapă acolo unde se află. În familiile noastre poate că există suflete dornice de simpatie, flămânde după pâinea vieții. Poate că sunt copii care trebuie crescuți pentru Hristos. Sunt oameni fără Dumnezeu chiar la ușile noastre. Să ne facem cu credincioșie lucrarea care este cea mai apropiată de noi. Apoi eforturile noastre pot fi extinse mai departe, pe măsură ce mâna lui Dumnezeu ne conduce pe cale. Lucrarea multora pare restricționată de circumstanțe, însă, oricare ar fi cazul, dacă aceasta este împletită cu credință și sârguință, ea va fi simțită până în cele mai îndepărtate părți ale pământului. Lucrarea lui Hristos când a fost pe pământ a părut că este limitată la un câmp îngust, însă mulțimi din toate țările au auzit solia Sa. – Review and Herald, 9 octombrie 1913
