Şi i-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat în haine. (Zaharia 3:5)
Pe măsură ce ne apropiem de pericolele zilelor din urmă, ispitele vrăjmașului devin tot mai puternice și mai hotărâte. Satana a coborât cu mare putere, pentru că știe că timpul lui este scurt, și lucrează cu „toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării”. Avertizarea ajunge la noi prin Cuvântul lui Dumnezeu pentru că, dacă i-ar fi cu putință, el i-ar înșela chiar și pe cei aleși.
Evenimente deosebite vor avea loc curând în lume. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Timpul încercării va veni curând asupra poporului lui Dumnezeu. Apoi va veni acel decret care va interzice celor ce păzesc Sabatul Domnului să cumpere sau să vândă, și ei vor fi amenințați cu pedeapsa și chiar cu moartea dacă nu vor ține ca Sabat ziua întâi a săptămânii. (…)
În timpul de strâmtorare, Satana îi va stârni pe cei nelegiuiți și ei îi vor înconjura pe cei din poporul lui Dumnezeu pentru a-i distruge. Însă el nu știe că în dreptul numelor lor, în cărțile din ceruri, a fost scris „iertat”. El nu știe că s-a dat porunca: „Dezbrăcați-i de hainele lor murdare” și „îmbrăcați-i cu haine albe” și „puneți-le o mitră curată pe cap”.
În timp ce vorbim despre nevoia de a ne despărți de păcat, să nu uităm că Domnul Hristos a venit în această lume pentru a-i mântui pe păcătoși și că „el poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.” Este privilegiul nostru de a crede că El ne poate curăța de orice pată sau urmă de păcat. Noi nu trebuie să limităm puterea Sfântului lui Israel. El dorește ca noi să venim la El chiar așa cum suntem, păcătoși și întinați. Sângele Lui își face lucrarea în mod eficient. Eu vă rog fierbinte să nu mai întristați pe Duhul Său continuând a mai păcătui. Dacă veți cădea în ispită, nu vă descurajați. Această făgăduință ajunge de-a lungul timpului până la noi: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit.” Ar fi suficientă și numai această făgăduință pentru ca de pe buzele muritorilor să se înalțe continuu o cântare de recunoștință. Să adunăm, așadar, aceste prețioase nestemate ale făgăduinței, iar când Satana ne acuză de marea noastră păcătoșenie și ne ispitește să ne îndoim de puterea lui Dumnezeu de a ne mântui, să repetăm cuvintele Domnului Hristos: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” – Review and Herald, 19 noiembrie 1908
