Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. (Psalmii 11:4)
Ascultă ediția audio aici.
Este în ceruri un Dumnezeu. Realitatea prezenţei lui Dumnezeu în această lume este un adevăr indiscutabil confirmat de Cuvântul Său (Fapte 17:27-28; Matei 1:23). Dincolo de asta, Biblia situează locuinţa lui Dumnezeu în ceruri: „Domnul este în Templul Lui cel sfânt.” (Psalmii 11:4); „La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri.” (Psalmii 123:1); „[puterea] pe care a desfaşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti” (Efeseni 1:20). Asta nu înseamnă nicidecum că Dumnezeu este departe de problemele şi destinele noastre. Din înălţimea cerurilor, El cercetează lumea, priveşte oamenii, se interesează de mersul acestei planete şi o dirijează.
Lumile terestre şi celeste, deşi uneori se confruntă una cu cealaltă din cauza păcatului, nu sunt opuse. Dimensiunile verticală şi orizontală ale vieţii omului se întâlnesc şi se întrepătrund. Relaţia noastră cu Dumnezeu, care stă pe tronul Său din ceruri, consolidează şi îmbogăţeşte viaţa noastră aici jos, pe pământ. Hristos a venit în această lume pentru a uni definitiv cerul şi pământul.
„În Hristos ajungem mult mai strâns uniţi cu Dumnezeu decât dacă n-am fi căzut niciodată în păcat. Luând natura noastră. Mântuitorul S-a legat de omenire cu o legătură ce nu se va rupe niciodată. El este legat de noi pentru veşnicie” (Hristos, Lumina lumii, p. 13).
Înălţarea la cer a lui Hristos, lângă Tatăl, ne-a transportat, figurat vorbind, în locurile cereşti odată cu El. Expresia „locurile cereşti” apare numai în Epistola către efeseni (1:3,20; 2:6; 3:10; 6:12), unde scoate în evidenţă avantajele obţinute de victoria lui Hristos prin întrupare. Fără să înţelegem bine lucrurile cereşti, nu putem să ne asumăm circumstanţele dificile prin care trecem pe pământ şi nici să înţelegem felul în care Dumnezeu lucrează cu noi.
Visul pe care l-a avut Iacov la Betel, cu scara care uneşte cerul cu pământul, nu a fost numai o promisiune de binecuvântare care să îl însoţească pe patriarh de-a lungul vieţii. Această scară rămâne la dispoziţia tuturor celor care vor să îşi unească experienţele, fie ele dureroase, tulburătoare, pline de bucurie, bogate în speranţă sau promiţătoare, cu providenţa divină a unui Dumnezeu care, din ceruri, continuă să se ocupe de noi.
Nu crezi că ar trebui să consolidezi legăturile tale cu Tatăl ceresc? El te aşteaptă şi este gata să locuiască în inima ta.
