Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. (1 Corinteni 4:3-4)
Ascultă ediția audio aici.
Anumite biserici din secolul întâi s-au dedat la practica tradiţională de a-i compara pe slujitorii Domnului între ei şi de a emite judecăţi la adresa lor. În biserica din Corint, credincioşii erau divizaţi în patru facţiuni rivale, conform preferinţelor lor. Existau partizani ai lui Pavel, fondatorul bisericii, ai lui Apolo, strălucit predicator din Alexandria, ai lui Petru, unul din cei doisprezece, care a făcut parte din cercul de apropiaţi ai lui Isus, şi, în cele din urmă, ai lui Hristos, care refuzau orice afiliere, dar care nu erau, din acest motiv, mai puţin agresivi decât ceilalţi, din moment ce erau dezbinaţi de invidie, discuţii şi neînţelegeri (1 Corinteni 3:3; 1:10), în care cei mai aprigi dintre ei erau slujitorii înşişi, când criticaţi de cei care îi judecau implacabil, când aplaudaţi de cei care îi lăudau excesiv. În acest context, afirmă Pavel: „Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul” (1 Corinteni 4:3-4).
Care dintre noi nu a fost judecat greşit măcar o dată, sau acuzat pe nedrept? Aţi fost victima geloziei, perfidiei sau a vorbirii de rău? V-aţi regăsit în postura de calomniat, devalorizat, strivit, denigrat sau marginalizat de gurile rele, fără să ştiţi cum să vă apăraţi şi nici cum să dovediţi adevărul?
Dacă încă nu vi s-a întâmplat, poate oricând să vi se întâmple. Şi atunci când va veni momentul, amintiţi-vă că o conştiinţă liniştită este esenţială, că Dumnezeu cunoaşte adevărul, că El este sfânt şi drept. Şi că, mai mult decât atât, El vă cunoaşte inima şi vă este atât judecător, cât şi apărător. Daniel şi Pavel au fost acuzaţi pe nedrept şi denunţaţi fără motiv de duşmanii, respectiv rivalii lor. Unii erau perfizi, alţii pur şi simplu rătăciţi. Dar Dumnezeu i-a revendicat pe aceşti doi oameni, le-a dovedit nevinovăţia şi i-a eliberat pentru că, la fel ca Isus, şi-au încredinţat cauza dreptului Judecător (1 Petru 2:23).
Dacă veţi fi victimele unor neînţelegeri sau a unor acuzaţii false, amintiţi-vă că este un Dumnezeu în ceruri… care, la momentul potrivit, va da fiecăruia ce i se cuvine.
