Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. (Romani 12:16)
Ascultă ediția audio aici.
Controversele religioase se aprind de obicei din cauză că intră în joc unele întrebări transcendentale, de care depinde adesea înţelegerea adevărului. Pavel ştia asta din proprie experienţă şi, deşi încerca să combată artificiile erorii făcând referire la adevăr în spiritul dragostei (Efeseni 4:15), glasul nu-i tremura atunci când denunţa schimbările doctrinare ale galatenilor sau erorile falşilor învăţători iudaizanţi (Galateni 3:1; 2 Corinteni 2:17). În mod trist, aceste polemici au cauzat diviziuni şi disidenţe pe tot parcursul istoriei. Şi cu toate că înfruntările dintre adevăr şi eroare au permis demascarea unor false doctrine care nu aveau nicio legătură cu adevărul, denunţând interpretările fanteziste ale Scripturii şi identificându-i pe cei în apostazie, nu doar că erezia şi eroarea au fost confruntate cu adevărul, ci şi cu aroganţa şi orgoliul spiritual manifestate de reprezentanţii dreptei-credinţe. De aceea recomandă Pavel romanilor: „Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi” (Romani 12:16).
Niciodată să nu uităm că Dumnezeu este singurul deţinător al întregului adevăr, căci El este adevărul; că noi, oamenii, căutăm dreptatea, fără a o deţine însă vreodată; că ea este cea care ne posedă, prin harul lui Dumnezeu, prin intermediul Cuvântului Său şi prin lucrarea Duhului Sfânt; că în orice controversă şi polemică, de orice natură, trebuie să căutăm să aducem slavă lui Dumnezeu şi nu nouă înşine, că aroganţa şi suficienţa nu fac parte din patrimoniul adevărului. Întrucât cei care au parte de adevăr şi au înţelepciunea de a proceda după modelul divin duc, înainte de toate, o viaţă curată, sunt împăciuitori, plini de bunătate, liniştiţi, empatici, nepărtinitori, sinceri şi făcători de bine (Iacov 3:17).
Când mă încăpăţânez să îmi impun punctul de vedere într-o polemică în care se confruntă mai multe păreri; când mă simt superior; când am impresia că sunt singurul care are dreptate; când încerc să fac să conteze criteriile mele; când caut slava personală; când mă îndoiesc de sinceritatea şi onestitatea altora; când acţionez cu un orgoliu nemăsurat sau ca un egoist murdar fără să îmi dau seama, şi când atitudinea mea devine un obstacol insurmontabil pentru consens şi unitate, şi atunci este un Dumnezeu în ceruri.
Astăzi, cereţi Cerului să îndepărteze acest spirit din viaţa voastră şi să vă ajute să fiţi un factor de unitate în biserica voastră.
