Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele şi jalea mi se varsă ca apa. De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! (Iov 3:24-25)
Ascultă ediția audio aici.
Aţi suferit vreodată de o stare depresivă? Aţi fost nevoiţi să luaţi anxiolitice sub supraveghere medicală? Ştiaţi că în Elveţia Germanică depresia este endemică? Am auzit despre lucrul acesta ascultând o predică foarte interesantă despre depresie a colegului meu german Karl Stambach. În slujirea mea a trebuit să intervin în două cazuri de suicid cauzate de depresie. Unul a fost o tentativă eşuată, celălalt era, în mod cumplit, un caz consumat. Îmi amintesc şi de un drag coleg, pastor al unei biserici mari, care mi-a mărturisit într-o zi: „Carlos, uneori îmi doresc să mor…” Adevărul este că o stare depresivă care ne încătuşează curajul şi ne macină voinţa este teribilă, incontrolabilă, complet negativă, fără perspectivă, iraţională şi, cum spunea Iov: „Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele şi jalea mi se varsă ca apa. De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!” Când sunt acaparat de circumstanţele vieţii şi mă simt incapabil să avansez, când mă simt descurajat, când nu zăresc nicio luminiţă la capătul tunelului, când viaţa mi se pare prea dificilă, când aş vrea să mor, când doctorii îmi spun că sufăr de depresie, când mă simt bolnav şi nu văd cale de ieşire, şi atunci există un Dumnezeu în ceruri. Din păcate, depresia este boala la modă a zilelor noastre. Milioane de oameni suferă, mai ales în societăţile dezvoltate şi, surpriză, chiar şi în biserică.
Să nu uităm niciodată că mulţi oameni ai lui Dumnezeu au suferit de această boală a sufletului care este descurajarea: Iov, în încercarea sa atât de dură; Avraam, după victoria împotriva regilor din câmpie; Iosif, când a fost vândut de fraţii săi; Iosua, când i-a urmat lui Moise şi a început cucerirea; Saul, când şi-a dat seama că Dumnezeu l-a înlocuit; David, când fugea de persecuţia regelui care intenţiona să îl ucidă; Ilie, când a fost ameninţat de regina Izabela şi a vrut să moară; Ieremia, Ioan Botezătorul, Petru şi încă mulţi alţii. Da, este adevărat, depresia îi loveşte şi pe copiii credincioşi lui Dumnezeu într-un moment sau altul din viaţa lor.
Dumnezeu cunoaşte fragilitatea fiecăruia dintre ei şi ştie până când pot suporta crizele emoţionale. În orice situaţie ne-am putea vedea vreodată, cu toţii să ne amintim că putem „să ne apropiem cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).
