Ascultă ediția audio aici.
Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” (Matei 8:19-20)
Câtă siguranţă ne oferă faptul că dispunem de un loc mereu primitor unde să ne adăpostim familia, fie el mic sau spaţios, mobilat scump sau dotat cu ce e strict necesar! În Europa, Spania deţine una dintre cele mai înalte cote la cumpărarea de locuinţe, în anii de dezvoltare imobiliară, pe când creditele pentru achiziţionarea unei proprietăţi erau foarte uşor de obţinut. Ca rezultat al creditelor oferite, ce a adus criza economică? Şomaj, diminuarea considerabilă a nivelului de trai, imposibilitatea de a rambursa ratele lunare către bănci, lucru care a dus la pierderea titlului de proprietate şi la evacuare prin executare silită. Conform datelor de la Platforma celor afectaţi de creditul ipotecar, în primul trimestru al anului 2012, în Spania au avut loc zilnic 517 evacuări şi numărul total al oamenilor care nu au putut rambursa împrumutul la bancă a crescut la 400 000. Dar cel mai tragic bilanţ al evacuărilor a fost alegerea pe care au facut-o unele persoane în disperare de cauză: suicidul.
Există totuşi un Dumnezeu în ceruri… chiar şi atunci când ţi-ai pierdut acoperişul de deasupra capului şi căminul, pentru că nu legile, nici statul, nici băncile nu sunt cele care asigură siguranţa familiilor noastre. Când fraţii noştri care trăiesc în bunăstare par să nu mai fie solidari, uitând cuvintele: „Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17). Când, adresându-te plin de nelinişte lui Dumnezeu, îl întrebi: „Şi Tu, Doamne, mă vei scăpa din necazul meu cu dreptatea şi dragostea Ta? Vei deschide o uşă care să ofere adăpost familiei mele?”
Să nu uităm niciodată că nici Domnul nu a avut pernă pe care să îşi plece capul şi nici cămin, în afară de cel al prietenilor Săi, ceea ce face ca El să înţeleagă situaţia noastră şi să ne ajute. Atunci când ne trezim pustii şi pustiiţi, evacuaţi sau fără locuinţă, să ne amintim ce spune Domnul: „Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi” (Isaia 49:25). Să ne amintim că fraţii noştri ne iubesc şi ştiu ce aşteaptă Dumnezeu de la ei: „Împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău” (Isaia 58:7). Să ne amintim că Dumnezeu nu ne abandonează când suntem fără adăpost. Şi, dacă îmi pot permite să fac o interpretare liberă, să ne amintim şi că există „o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide” (Apocalipsa 3:8).
Dumnezeu îţi cunoaşte nevoile. Nu te lăsa pradă disperării. Soluţia este foarte aproape.
