Ascultă ediția audio aici.
Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. (Rut 1:16)
Ce relatare magnifică şi ce exemplu educativ ne oferă tânăra moabită Rut, care a ştiut să aleagă, la răscruce, drumul care avea să o ducă la Betleem alături de soacra sa! În acest fel, ea a devenit o israelită şi o închinătoare la Dumnezeul adevărat şi, graţie Providenţei divine, din culegătoare de spice a ajuns soţia unui om respectat, şi din străină, străbunica regelui David şi apoi a lui Isus însuşi, Mesia. Spre deosebire de cumnata sa, Orpa, care a decis să se întoarcă în ţara ei, Rut a ales bine, la fel ca regina Estera, atunci când viaţa poporului ei era în joc, la fel ca ucenicii când au lăsat totul pentru a-L urma pe Isus, la fel ca Pavel pe drumul spre Damasc.
Nu este niciodată uşor să iei decizia să părăseşti locurile natale şi să pleci într-un loc străin şi ostil. E nevoie de curaj, putere şi încredere în Dumnezeu. Aşa că Rut, care avea aceste calităţi, a fost pregătită să îşi urmeze soacra.
Există, totuşi, în ceruri un Dumnezeu şi atunci când suntem la răscruce. Când îndoiala sau perplexitatea ne împiedică să vedem mai departe. Când trebuie să alegem o carieră sau o profesie. Când ne stă înainte o schimbare de reşedinţă sau provocarea de a răspunde unei chemări, alegerea unei relaţii sau întemeierea unei familii. Când Dumnezeu bate la uşa inimii noastre şi ne invită la o schimbare a direcţiei, pentru a călca pe urmele Sale şi a-I duce crucea. Când loialitatea şi credinţa în Dumnezeu ne sunt puse la încercare şi trebuie să luăm o decizie eroică, la fel ca Iosif în Egipt sau Daniel în Babilon.
Să avem mereu în minte că planurile lui Dumnezeu pot fi diferite de ale noastre. Că unele cărări care par drepte duc în cele din urmă la moarte. Că avem nevoie să ne consacrăm lui Dumnezeu ţinând cont de cărările dreptăţii, credinţei, relaţiei cu Dumnezeu. Şi că atunci se vor împlini făgăduinţele Sale: „Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie să o urmezi; te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmii 32:8). „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe El!»” (Isaia 30:21). Şi vom putea să rostim la fel ca Rut: „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice, în dreapta Ta” (Psalmii 16:11).
Astăzi, luaţi decizia de a-L urma pe Isus. Fie ca nimic să nu vă clintească!
