Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată. (Eclesiastul 11:9)
Ascultă ediția audio aici.
Tema din Eclesiastul, carpe diem (trăieşte clipa), este comună literaturii universale. Expresia în sine a fost consacrată de poetul latin Horaţiu (secolul I î.Hr.) în ale sale Ode. De aici s-a născut versiunea Renaşterii, veselă, lejeră, profană, pe care poetul Garcilaso de la Vega o formulează astfel în Sonetul XXIII:
Bucuraţi-vă cu pasiune de dulcele fruct
Al frugalei primăveri, înainte ca rafalele timpului
Să acopere de ninsori semeţele culmi;
La fel ca în Eclesiastul, viaţa, frumuseţea, plăcerile tinereţii ţin de adverbele de timp „înainte să” şi „cât timp”, însă cu o diferenţă fundamentală: la final de tot, Solomon include judecata divină pe care poeţii o uită.
Există, totuşi, un Dumnezeu în ceruri… Când fac din viaţa mea o experienţă veselă, amuzantă, dar iresponsabilă. Când asociez oportunităţile şi scopurile vieţii cu plăcerea, divertismentul, şi nu cu munca. Când regulile şi criteriile care îmi ghidează conduita îmi sunt dictate de pornirile inimii şi de reclamele care mă înconjoară. Când centrul existenţei, ceea ce mă interesează cel mai mult, este propria persoană, fără să ţin cont nici de Dumnezeu, nici de părinţi, nici de profesori, nici de prieteni. Când vreau să profit la maximum şi cu pasiune de tot ceea ce văd, ating, gust şi simt, fără niciun control calitativ sau cantitativ. Când vreau să profit de flecare moment al vieţii mele ca şi cum ar fi ultimul.
Să nu uităm niciodată că, deşi avem liberul-arbitru, deci putem alege, putem acţiona sau nu, suntem fiinţe care răspundem moral de faptele noastre, că emoţiile şi simţurile noastre trebuie supuse controlului inteligenţei şi conştiinţei noastre. Că, aşa cum proclamă Scriptura, ce semănăm, aceea vom culege, că timpul şi dificultăţile vor pune la încercare tot ce am construit. Că, în final, după cum conchide Solomon, datoria oricărui om este aceasta: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:13-14).
Dumnezeu să ne ajute să folosim cu înţelepciune timpul pe care îl avem la dispoziţie.
