Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. (2 Corinteni 5:1-2)
Ascultă ediția audio aici.
Pastorul Edwin Ludescher a fost preşedintele Diviziunii Euro-Africa timp de mai mult de douăzeci de ani. Pentru preşedinţii de Uniuni din Diviziunea noastră, el era un punct de referinţă, un administrator desăvârşit. Era şi un bun predicator: am tradus pentru mai bine de un deceniu predicile sale, atunci când venea în vizită în Spania. Ne deplasam împreună, cu maşina mea, şi aveam astfel ocazia să ne bucurăm de îndelungi şi fructuoase conversaţii. Mă bucuram de experienţele pe care le trăise ca misionar în Africa Occidentală. Recunosc că am avut multe de învăţat de la acest om al lui Dumnezeu. Am continuat să fim prieteni până la pensionarea sa, în 1995, şi ne-am îmbogăţit apoi relaţia purtând corespondenţă de-a lungul multor ani.
Însă relaţia noastră a luat sfârşit în mod subit în 2008 şi de atunci nu am mai ştiut nimic despre el. Datorită unor cunoştinţe comune, am aflat că îi murise soţia şi sănătatea lui se şubrezise. Şi, pe 10 aprilie 2013, am primit din Germania, unde locuiesc copiii săi, o scrisoare al cărei conţinut m-a umplut de tristeţe: „Situaţia mea s-a schimbat radical. La începutul lui 2008, medicii m-au informat că sufăr de un cancer de prostată foarte agresiv. Sănătatea mi se deteriorează pe zi ce trece. Îmi aştept sfârşitul vieţii. Fie ca Domnul să scurteze această perioadă de suferinţă… Gerda, scumpa mea soţie, odihneşte în cavoul familial din locul natal. Rămăşiţele îmi vor fi depuse lângă ea, în aşteptarea zilei glorioase a revenirii lui Isus şi a învierii… Cuvintele «Cel Veşnic împărăţeştel», din Psalmul 93, mă consolează.”
Aceste rânduri au marcat finalul unei vieţi în slujba bisericii, al unui slujbaş al lui Hristos, al unei credinţe şi al unei speranţe în glorioasa revenire a Domnului. În cele din urmă şi conştient fiind, la fel ca Pavel, „că se desface casa pământească a cortului nostru trupesc”, prietenul şi mentorul meu, pastorul Ludescher, s-a sprijinit pe făgăduinţa că „Cel Veşnic împărăţeşte” şi că, în providenţa Sa, îi pregăteşte „o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică” (2 Corinteni 5:1). Pastorul Edwin Ludescher s-a stins pe 11 iunie 2012.
Există, totuşi, un Dumnezeu în ceruri atunci când ajungem în ultima etapă a vieţii noastre. Durerile şi suferinţa, inclusiv moartea, sunt temporare şi uşoare în comparaţie cu suprema bogăţie de glorie pe care Dumnezeu ne-a promis-o.
