Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. […] O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:21,24)
Ascultă ediția audio aici.
Strigătul inimii exprimat de Pavel în Epistola sa către romani ne surprinde pe toţi. Pare neverosimil ca un gigant al credinţei, un campion al creştinismului ca el, să ducă o luptă atât de penibilă în forul său interior. Cu toate acestea, iată adevărul. Pavel mărturiseşte că nu este perfect, contrar luptei sale de a deveni astfel (Filipeni 3:12), că este primul dintre păcătoşi (1 Timotei 1:15), că este foarte conştient de cât este de vulnerabil (1 Corinteni 9:27). Exprimă Pavel îndoieli cu privire la mântuirea sa atunci când exclamă: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” Da, dă dovadă de aceleaşi incertitudini care ne pot invada şi pe noi când ne dăm seama că, după atâţia şi atâţia ani de apropiere de Hristos, unele tendinţe din viaţa noastră de dinainte persistă.
Totuşi, este în ceruri un Dumnezeu… Când mă simt neputincios în faţa slăbiciunilor mele şi mă îndoiesc de mântuire. Când îmi dau seama că păcate la care am vrut de atâtea ori să renunţ rămân adânc ancorate în mine şi mă ţin captiv. Când experienţa mea religioasă a devenit o serie de eşecuri şi de frustrări spirituale. Când, la fel ca apostolul Pavel, recunosc că „nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. […] Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac” (Romani 7:15,18).
Să nu uităm niciodată că mântuirea noastră depinde mai mult de ce a făcut Dumnezeu pentru mine decât de ceea ce fac eu în favoarea mea, că El a făcut tot ce era de făcut pentru ca eu să fiu salvat, că a dat pe Fiul său ca să moară în locul meu, că Pavel însuşi conchide şi răspunde la întrebarea lui, cu un strigăt de victorie: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romani 7:25). Sfinţenia lui Isus Hristos şi moartea Sa răscumpărătoare constituie garanţia deplină a mântuirii mele, aşa cum afirmă Pavel în Epistola către evrei: „Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!” (Evrei 9:14).
Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Nu disperaţi. El continuă să ne transforme. Nu-I îndepărtaţi mâna.
