Articolul precedentCătre primul meu născut
    Articolul următorCa la început

    Nenorocitul de mine!

    Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. […] O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:21,24)

    Ascultă ediția audio aici.

    Strigătul inimii exprimat de Pavel în Epistola sa către romani ne surprinde pe toţi. Pare neverosimil ca un gigant al credinţei, un campion al creştinismului ca el, să ducă o luptă atât de penibilă în forul său interior. Cu toate acestea, iată adevărul. Pavel mărturiseşte că nu este perfect, contrar luptei sale de a deveni astfel (Filipeni 3:12), că este primul dintre păcătoşi (1 Timotei 1:15), că este foarte conştient de cât este de vulnerabil (1 Corinteni 9:27). Exprimă Pavel îndoieli cu privire la mântuirea sa atunci când exclamă: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” Da, dă dovadă de aceleaşi incertitudini care ne pot invada şi pe noi când ne dăm seama că, după atâţia şi atâţia ani de apropiere de Hristos, unele tendinţe din viaţa noastră de dinainte persistă.

    Totuşi, este în ceruri un Dumnezeu… Când mă simt neputincios în faţa slăbiciunilor mele şi mă îndoiesc de mântuire. Când îmi dau seama că păcate la care am vrut de atâtea ori să renunţ rămân adânc ancorate în mine şi mă ţin captiv. Când experienţa mea religioasă a devenit o serie de eşecuri şi de frustrări spirituale. Când, la fel ca apostolul Pavel, recunosc că „nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. […] Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac” (Romani 7:15,18).

    Să nu uităm niciodată că mântuirea noastră depinde mai mult de ce a făcut Dumnezeu pentru mine decât de ceea ce fac eu în favoarea mea, că El a făcut tot ce era de făcut pentru ca eu să fiu salvat, că a dat pe Fiul său ca să moară în locul meu, că Pavel însuşi conchide şi răspunde la întrebarea lui, cu un strigăt de victorie: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romani 7:25). Sfinţenia lui Isus Hristos şi moartea Sa răscumpărătoare constituie garanţia deplină a mântuirii mele, aşa cum afirmă Pavel în Epistola către evrei: „Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!” (Evrei 9:14).

    Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Nu disperaţi. El continuă să ne transforme. Nu-I îndepărtaţi mâna.

    Nenorocitul de mine! - 2020. Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Nu disperaţi. El continuă să ne transforme. Nu-I îndepărtaţi mâna.
    Carlos Puyol Buil
    Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...