Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! (Plângerile lui leremia 3:22-23)
Ascultă ediția audio aici.
Ce este obişnuit şi cotidian, obicei sau rutină, ceea ce noi considerăm ca fiind normal, lucrurile care sunt exact aceleaşi şi la fel în fiecare dimineaţă sunt, în general, pline de bunătăţi, frumuseţi şi binecuvântări care trec neobservate: libertatea de care ne bucurăm, paleta de opţiuni care ni se oferă, pâinea cea de toate zilele, sănătatea, munca, afecţiunea spontană şi sigură a familiei etc. Ce multe binecuvântări! Am putea aminti şi tabloul de care ne-am îndrăgostit într-o zi şi care atârnă acum în sufragerie, impulsul ritmic al muzicii, bucuria sau bunăstarea de care ne bucurăm atunci când lucrăm sau când ne odihnim, soarele care ne luminează şi ne încălzeşte, aerul pe care îl respirăm, apa care ne stinge setea, natura îmbrăcată toată în ruginiu toamna, marea şi cerul, stelele strălucitoare care luminează firmamentul. Şi ar trebui să adăugăm încă o mie şi unul de lucruri care nu ni se par evidente din cauză că am uitat admiraţia şi uimirea care ne-au inundat când le-am văzut sau când le-am simţit pentru prima dată.
Trăiesc de mai mulţi ani la Madrid şi, din motive profesionale, am vizitat Barcelona de mai multe ori. Cele două oraşe posedă admirabile frumuseţi urbane. Dar am luat eu vreodată un aparat foto ca să ies să admir şi să fotografiez minunile necunoscute ale oraşului meu? Îmi amintesc de ziua în care m-am întors în locul unde am crescut, acolo unde mi-am petrecut primii optsprezece ani din viaţă. În acea zi, m-am apucat pur şi simplu să descopăr cotloanele, monumentele şi locurile spectaculoase pe care nu apucasem să le văd din moment ce crescusem înconjurat de ele.
Putem să enumerăm atâtea binecuvântări ale lui Dumnezeu pentru noi. Binecuvântările Sale care se reînnoiesc în fiecare dimineaţă au devenit ceva obişnuit în viaţa noastră. Caracterul lor excepţional a ajuns să fie eclipsat de viaţa de zi cu zi. Realitatea este că suntem pe cale să pierdem multe din bucuriile credinţei şi vieţii cotidiene, pur şi simplu pentru că rutina ne împiedică să experimentăm măreţia dragostei divine. Dacă am fi capabili, ca Adam şi Eva în Eden, să ne oprim pentru a privi şi a descoperi tot ce ia fiinţă din mâna generoasă a Dumnezeului nostru! Dacă am putea regăsi admiraţia, recunoştinţa exultantă a acelei prime dăţi şi dacă am trăi ca nou-născuţi, permanent uimiţi de îndurările divine!
Aţi dori să reînnoiţi speranţa lui Dumnezeu, în viaţa voastră? Trăiţi astfel încât acest lucru să se poată întâmpla.
