Du-te acum – zice Domnul – de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă şi sapă-le într-o carte ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci. (Isaia 30:8)
Ascultă ediția audio aici.
Înainte de revelaţia scrisă, adevărurile religioase se transmiteau prin învăţare orală. Extraordinara longevitate a patriarhilor antediluvieni şi memoria lor prodigioasă înlăturau din acest sistem inconveniente care, mai târziu, au făcut necesară redactarea scrierilor canonice. La început, istoria lui Isus, relatată după mărturia ucenicilor, a fost şi ea orală.
Marele miracol al istoriei lui Israel şi al bisericii este profeţia, orală şi scrisă. Dar de ce a ales Dumnezeu acest mijloc? Pentru că era perfect adaptat tuturor oamenilor din orice epocă. Prin profet, Dumnezeu Se coboară la nivelul omului, foloseşte limbajul lui şi, respectând personalitatea instrumentului ales, sigilează mesajul cu autoritatea Sa, printr-un «aşa zice Domnul».
Profetismul are rolul de a pregăti poporul pentru prima şi a doua venire a lui Mesia. De asemenea, menirea lui este de a le aminti copiilor Săi că Dumnezeu are un reprezentant în mijlocul poporului Său, cineva care să îi ghideze, să îi orienteze, care să îi poarte Numele, să-i conducă în timp de criză şi să le transmită voia Sa. Aceasta este modalitatea prin care omul poate colabora la planul de mântuire, având în vedere că nu este doar receptorul unui mesaj, ci că îl trăieşte el însuşi şi îl transmite şi altora. Ca urmare, credinciosul autentic este un profet printre necredincioşi.
Mesajele profetice nu au ca scop satisfacerea curiozităţii deşarte a oamenilor, ci acela de a-i îndemna să creadă în suveranitatea şi în Providenţa divină, odată ce evenimentele anunţate se împlinesc. Prin profetism, omul are acces la cunoaşterea lui Dumnezeu, a planurilor Sale, precum şi la speranţă. Aşa dispare teama de un viitor necunoscut, de inevitabilitatea morţii ca sfârşit absolut. Ele sunt înlocuite de încredere şi dragoste, ca reflectare a dragostei divine revelate.
Dumnezeu a ales profetismul, cuvântul (oral sau scris), ca mijlocul de care era nevoie pentru a salva omenirea. Şi el va dăinui până atunci când va fi din nou posibilă comunicarea directă, odată cu reaşezarea tuturor lucrurilor.
Astăzi suntem chemaţi să vestim unei lumi aflate în criză speranţa revenirii lui Isus. Asemenea profeţilor de altădată, nu trebuie să ne aşteptăm nici la recunoştinţă, nici la aplauze, ci mai degrabă la opoziţie, la dificultăţi şi la obstacole. Dar ce privilegiu este să primeşti, să trăieşti şi să transmiţi mesajul mântuirii! Nimic în viaţă nu se poate compara cu această binecuvântare!
