Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. (Matei 4:4)
Ascultă ediția audio aici.
Întâlnirile congresului Conferinţei Generale din 1909 au avut loc de joi, 13 mai, până duminică, 6 iunie. Ellen White avea atunci 82 de ani. Probabil că presimţea că era ultima dată când mai apărea la un congres mondial. W.A. Spicer, primul secretar al Conferinţei Generale, relatează astfel cuvintele de rămas-bun ale lui Ellen White în ziua închiderii: „A luat Biblia din care citise, a deschis-o, a ţinut-o în mâinile care îi tremurau din cauza vârstei şi a rostit: «Fraţi şi surori, vă recomand această carte». A închis apoi cartea tară să adauge vreun alt cuvânt şi a coborât de pe scenă. A fost ultimul discurs pe care l-a rostit cu ocazia unei adunări mondiale a Bisericii Adventiste” (Spiritul Profetic în Mişcarea Adventă, p. 30).
Ellen White mărturiseşte despre autoritatea supremă a Bibliei în biserica lui Dumnezeu: „Dar Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susţină Biblia, şi numai Biblia, ca măsură a tuturor învăţăturilor şi ca temelie a tuturor reformelor. Părerile oamenilor învăţaţi, deducţiile ştiinţei, crezurile sau hotărârile consiliilor ecleziastice, atât de numeroase şi contradictorii, cum sunt şi bisericile pe care ele le reprezintă, glasul majorităţii – niciuna şi nici toate acestea laolaltă nu trebuie privite ca dovadă pentru sau împotriva vreunui punct al credinţei religioase. Înainte de a primi orice învăţătură sau precept, trebuie să cerem un clar «aşa zice Domnul» în sprijinul ei” (Tragedia veacurilor, p. 511).
Martin Luther şi primii reformatori s-au ridicat împotriva abuzurilor Bisericii Catolice din epoca lor, acordând Sfintelor Scripturi un rol critic faţă de faptele dogmatice arbitrare şi fosilizate de tradiţie. Astfel a luat fiinţă principiul evanghelic Sola Scriptura. Acest lucru înseamnă că Biblia este singura noastră regulă de credinţă şi de evlavie practică, şi nu tradiţia, considerată de catolici drept sursă deţinătoare a revelaţiei. Principiul Sola Scriptura continuă să fie susţinut şi apărat de poporul lui Dumnezeu: „în Cuvântul Său, Dumnezeu a încredinţat oamenilor cunoştinţa necesară pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire autoritară, infailibilă a voinţei Sale. Ele sunt măsura caracterului, descoperitorul doctrinelor şi dovada experienţei” (Ibid., p. 2 din Introducere).
Deţineţi o Biblie? Studiaţi-o în fiecare zi. Sunt numeroşi fraţii voştri de credinţă din alte epoci care şi-au dat viaţa pentru această Carte sfântă.
