Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?” (Faptele 8:30)
Ascultă ediția audio aici.
Eunucul era un ofițer al reginei Candace, în Etiopia. Fusese la Ierusalim să se închine la templu, ceea ce ne permite să presupunem că era vorba de un prozelit evreu. Un înger al Domnului i-a cerut lui Filip să meargă să îl întâlnească pe drumul pe care o apucase. Filip l-a auzit citind și l-a întrebat: „Înțelegi tu ce citești?” Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg dacă nu mă va călăuzi cineva?”
Într-o altă relatare, cea a ucenicilor din Emaus, Isus îi întreabă pe cei alături de care călătorea de ce nu au asociat tragicele evenimente din vinerea care trecuse cu previziunile profetice. Și apoi le citează din Scripturi: „Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (Luca 24:27). Traducerea cea mai corectă ar fi: le-a interpretat (din verbul grecesc diermenuo, de unde provine termenul „hermeneutică”, sau știința interpretării Scripturilor).
O lectură atentă a acestor pasaje ridică unele întrebări: Este cu adevărat necesară o hermeneutică a pasajelor din Scripturi care vorbesc despre revelația divină? Poate oricine să aibă acces la o suficientă cunoaștere a Bibliei sau acesta este privilegiul câtorva experți în materie, de care noi, restul, depindem pentru a putea înțelege mesajul ei? Ce metodă de interpretare a folosit Isus atunci când le-a explicat-o ucenicilor din Emaus?
Deși Biblia este revelație divină, e nevoie de o tehnică de interpretare, pentru că este opera literară a diverși scriitori, inspirați cu certitudine, dar care au scris în mai multe limbi, au trăit în epoci diferite, în culturi diferite și au folosit genuri literare diferite. Dumnezeu ne-a promis ajutorul Duhului adevărului pentru a ne călăuzi în tot adevărul (Ioan 16:3), astfel încât același Spirit care i-a inspirat pe profeți în primirea și scrierea Scripturilor să intervină și când ele sunt interpretate de credincioși. Este ceea ce teologii numesc mărturia interioară a Duhului Sfânt, cel care iluminează credinciosul, dovedind astfel posibil principiul studiului liber, spre deosebire de autoritatea infailibilă a Bisericii Catolice, care le rezervă doar episcopilor dreptul de a interpreta Scripturile.
Însă studiul liber nu înseamnă interpretare liberă. Credinciosul trebuie să rămână deschis la iluminarea Duhului și să aplice același principiu de interpretare ca Isus: Scripturile sunt propriul lor interpret. Orice model de interpretare trebuie să respecte acest principiu.
Cereți-I lui Dumnezeu să vă ajute să înțelegeți Cuvântul Său. Nu vă va dezamăgi.
